INCERTitudinea

“Un alpinist. A vrut sa cucereasca. Cel mai inalt munte !
S-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.
Noaptea ascensiunii cazu grea pe inaltimile muntilor si omul nu mai vazu, mai nimic. Totul era negru. In jurul lui.
Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.
Si cum se catara el la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol. Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui. Si bune, si rele. Se tot gandea, in cadere, la moartea care era aproape, cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul. Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie. A urmat un moment de tacere absoluta, in timp ce atarna in neant. Singurul lucru ce-i veni in minte fu : “Ajuta-ma Doamne !!! “.

Deodata auzi o voce venita din departari: “Ce doresti fiule?” “Salveaza-ma, Doamne!” striga alpinistul cuprins de frica mortii.
“Chiar crezi ca eu te pot salva ? “
“Da Doamne, cred in Tine “
“Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni” spuse Dumnezeu.
Alt moment de tacere urma . Alpinistul se indoi si pierdu credinta. Franghia era singura care-l tinea in viata ……… asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.

A doua zi dimineata, echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant.
Murise ……… inghetat de frig.”

Tu, cat de atasat de franghia ta, esti ?

Filed under: PILDE

Casa sufletului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel, dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
-  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi, zideste casa în care vei locui mâine.

Filed under: PILDE

Îndemn

 

 

In momentele fericite iubeste-l pe Dumnezeu!
In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!
In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!
In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!
In toate momentele, multumeste-I lui Dumnezeu!
Caci Iisus murind pe Cruce, El te cuprindea si pe tine! +

Filed under: Idei , indemnuri

Iubire si iertare

Marele scriitor Dostoievsky, în “Fraţii Karamazov”, ne spune o poveste despre o persoană egoistă, care aproape că a scăpat de iad datorită unei cepe. A fost trimisă în iad, dar un înger a apărat-o în faţa lui Dumnezeu: “Doamne, odată a dat o ceapă unui cerşetor!” Dumnezeu a dispus atunci ca femeia să fie scoasă din iad pe acea ceapă. Femeia s-a prins cu disperare de ceapă în timp ce era ridicată. Ceilalţi din iad, dornici de asemenea să scape de acolo, s-au prins de picioarele ei. Ea i-a lovit, scăpând de ei. “Doar eu, doar eu”, striga ea. Abia a rostit aceste cuvinte că mâinile i-au alunecat de pe ceapă. Aşa că a căzut înapoi în iad. Nu  se pare şi nouă că scriitorul secolului al XIX-lea se referea la Evanghelia iubirii ? Conform scriitorului rus, Hristos nu ne pune greutăţi la picioare atunci când ne spune să ne iubim aproapele, chiar dacă este duşmanul nostru. Iubirea noastră faţă de semeni nu trebuie să se reducă la compătimirea celor nevoiaşi. Ea trebuie să fie exprimată prin fapte concrete. George Bernard Shaw scria cândva: “Feriţi-vă de omul al cărui Dumnezeu este în ceruri”.

Filed under: meditatii, PILDE

Impărtăşania

Pare ingenuu, dar o poveste de-a Fraţilor Grimm explică, într-o oarecare măsură, modul în care Euharistia vindecă rănile păcatului.

Era odată cineva care a încheiat un pact secret cu fiul său: acesta putea să facă tot ce-i plăcea, dar trebuia să bată un cui într-o scândură de fiecare dată când făcea un păcat şi îl putea scoate după ce îl repara printr-un act de virtute.

După câtva timp, scândura era plină de cuie. Tânărul s-a alarmat văzând cât rău făcuse. S-a hotărât, aşadar, să-şi schimbe felul de a trăi; aşa au înflorit faptele de virtute. Cuiele au dispărut unul câte unul.

În ziua în care a fost scos ultimul cui, tatăl l-a îmbrăţişat pe fiu, bucurându-se cu el. L-a strâns la piept şi şi-a dat seama că plângea: “De ce plângi? l-a întrebat. Ar trebui să fii fericit şi mulţumit că ai putut să scoţi toate cuiele”. “E adevărat – a răspuns celălalt: cuiele au fost scoase, dar semnele, semnele au rămas!”

Chiar după o spovadă bună, sufletul nostru prezintă semnele, rănile, urmele bolii păcatului: şi de aceea este necesară sfânta Împărtăşanie, ea şterge acele semne, face să dispară toate rănile, urmele slăbiciunii noastre. “Pătimirea” lui Cristos vindecă totul (Pr. R. FRASCISCO).

Filed under: PILDE

Măcar unul la Liturghie înseamnă scapăre de cumpăna… mortii !

Trăia în Italia u om sărman care-şi ţinea familia cu greu din sudoarea frunţii sale.Muncea pe unde putea dar în fiecare zi ,înainte de a ieşi să caute de lucru mergea în biserică să ia parte la Sfânta Liturghie.Într-o dimineaţă a mai rămas puţin mai mult de vorbă cu preotul şi mergând să găsească de lucru n-a mai fost primit. Era târziu.A plecat spre casă întristat că nu poate lua o pâine pentru copiii săi şi pe drum a întâlnit un domn care l-a întrebat de ce-i aşa de supărat şi după insistenţe i-a spus cauza.Omul acela auzind i-a zis să se întoarcă să se roage şi pentru el la Sf.Liturghie că-i va plăti el toată ziua.De bucurie sărmanul s-a dus la biserică şi a stat acolo toată ziua .Noaptea acelui domn, i-a apărut în vis Mântuitorul şi i-a zis.Trebuia ca să fii aruncat în iad pentru viaţa ta depravată dar rugaciunile şi Liturghia de azi ascultate M-a făcut să-ţi dau timp de pocăinţă pentru păcatele tale.

Filed under: Idei, PILDE

Așchii din Crucea Patimilor

Vezi, Doamne, cât m-am depărtat de tine-n aste vremuri?

De-aceea, nu-ți cer să m-alini, ci-ți cer să mă cutremuri!

În tihnă să îmi torni infern, în blid să-mi picuri fiere,

Și bârna să mi-o rupi în ochi, căci văd făr’ de vedere…
Dă-mi vinele la un fierar, să-mi toarne foc în ele,

Văpaie dă-mi, nu doar scântei, să nu mă mai înșele!

…..( Lavinia Ştefan-Aschii din Crucea Patimilor) preluare

http://www.laviniastefan.com/a%C8%99chii-din-crucea-patimilor/

Filed under: Poezie

pentru azi

Dumnezeu ne-a salvat de comunism însă Satan ne goleşte cu…materialism.

Când vorbim numai despre cele materiale şi politice e semn că spiritualul s-a pierdut.

Niciodată nu-ţi fie frică de un om care iubeşte. Dumnezeu locuieşte în el.

Filed under: Idei

Rusalii

Duhul Sfânt ne descoperă nouă sfinţenia vieţii…dar noi descoperim oamenilor lucrarea Lui, în viaţa noastră ?

Filed under: Idei

Fii ascultători …fii ai lui Dumnezeu

În cadrul unor conferinţe la care participau mai mulţi profesori şi studenţi teologi, unuia dintre conferenţiari i-a venit rândul să vorbească despre virtutea ascultării. Le-a exemplificat celor ce-l ascultau cât de important este pentru societate ca toţi cei mici să asculte de cei mai mari, ca fiii să asculte de părinţi. În cele din urmă l-a dat drept model pe Domnul nostru Iisus Hristos.

“Priviţi la el! Priviţi la viaţa lui! A trăit în ascultare desăvârşită faţă de Tatăl său. El, Hristos, este pentru fiecare dintre noi modelul perfect de ascultare. S-a supus total voinţei Tatălui”. La aceste cuvinte, unul dintre studenţi a replicat: “Dar, domnule profesor, să nu uităm ce Tată ireproşabil avea Iisus. Cu siguranţă dacă toţi am avea un astfel de tată – atotştiutor, omniprezent, atotputernic – am fi mai ascultători. De un astfel de tată aş asculta şi eu mereu cu mare drag”.

Venind la Biserică sau citind cuvântul lui Dumnezeu sau rugându-ne ne întâlnim cu acest Tată ireproşabil, îl avem în faţa noastră pe Fiul, ascultătorul perfect şi ne simţim în prezenţa Duhului Sfânt. Dar această întâlnire, aceste prezenţe, ne fac pe noi să ne simţim, să devenim fii ascultători?! Sau poate că am cere prea mult de la noi ca să ne recunoaştem şi fii şi să mai fim şi ascultători. Atunci, trebuie măcar să ne întrebăm: reuşim noi să ne simţim fii ai lui Dumnezeu? Gândurile, cuvintele, faptele noastre ne recomandă celor din jurul nostru ca fiind fii ai acestui Tată minunat, perfect, ireproşabil?

Filed under: meditatii