Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

Adevarata comoara

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.

Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea, putere de muncă, bucurie şi voie bună.

Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său.

Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.

Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte. Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalţi?

Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine. Până şi un copac obişnuit. Chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.

Din categoria:meditatii, PILDE, , ,

Fiii ascultători ?

În cadrul unui simpozion la care participau mai mulţi profesori şi studenţi teologi, unuia dintre conferenţiari i-a venit rândul să vorbească despre virtutea ascultării. Le-a exemplificat celor ce-l ascultau cât de important este pentru societate ca toţi cei mici să asculte de cei mai mari, ca fiii să asculte de părinţi. În cele din urmă l-a dat drept model pe Domnul nostru Iisus Hristos.

“Priviţi la el! Priviţi la viaţa lui! A trăit în ascultare desăvârşită faţă de Tatăl său. El, Hristos, este pentru fiecare dintre noi modelul perfect de ascultare. S-a supus total voinţei Tatălui”. La aceste cuvinte, unul dintre studenţi a replicat: “Dar, domnule profesor, să nu uităm ce Tată ireproşabil avea Iisus. Cu siguranţă dacă toţi am avea un astfel de tată – atotştiutor, omniprezent, atotputernic – am fi mai ascultători. De un astfel de tată aş asculta şi eu mereu cu mare drag”.

Venind la Biserică sau citind cuvântul lui Dumnezeu sau rugându-ne ne întâlnim cu acest Tată ireproşabil, îl avem în faţa noastră pe Fiul, ascultătorul perfect şi ne simţim în prezenţa Duhului Sfânt. Dar această întâlnire, aceste prezenţe, ne fac pe noi să ne simţim, să devenim fii ascultători?! Sau poate că am cere prea mult de la noi ca să ne recunoaştem şi fii şi să mai fim şi ascultători. Atunci, trebuie măcar să ne întrebăm: reuşim noi să ne simţim fii ai lui Dumnezeu? Gândurile, cuvintele, faptele noastre ne recomandă celor din jurul nostru ca fiind fii ai acestui Tată minunat, perfect, ireproşabil?

Din categoria:meditatii

Dorinte

Intr-o zi,un om a murmurat : „Doamne vorbeste-mi „! si un copac si-a frematat frunzele,dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare : „Doamne de ce nu-mi vorbesti „?si un tunet a zguduit cerul,dar el,din nou,nu a auzit.

Omul a privit in jurul sau si a spus „Doamne ,lasa-ma sa Te vad „! si o stea a luminat cerul,dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige :” Doamne,fa o minune” ! si in clipa aceea s-a nascut un copil,dar el nu a stiut. Disperat, omul striga mai tare : „Atinge-ma Doamne,si arata-mi ca esti langa mine” ! Acestea fiind spuse,Dumnezeu a coborat si l-a atins,dar acesta a alungat fluturele care a zburat langa el si si-a continuat drumul. Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.

Fericirea este intelepciunea de a te bucura de tot ceea ce iti daruieste Dumnezeu !

Imagine

Din categoria:Fără categorie, , , ,

„NISIP” si ”PIATRA”

 

 

 

 

 

 

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns :

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Din categoria:PILDE

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).