Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

Despre Smerenie

fericitul-augustin„Odata, ma plimbam cu tatal meu cand, la o cotitura, dupa o clipa de tacere, el m-a intrebat: – In afara de ciripitul pasarelelor, mai auzi si altceva? Mi-am ascutit auzul si, dupa cateva secunde, i-am raspuns: – Aud zgomotul unei carute. – Asa este, – a spus tatal meu – este o caruta goala. L-am intrebat: – Cum de stii ca este o caruta goala, daca inca nu o putem vedea? Iar el mi-a spus: – E foarte usor sa stii cand o caruta este goala, fiindca cu cat este mai goala, cu atat face mai mult zgomot. Astazi, adult fiind, cand vad o persoana care vorbeste prea mult, intrerupand conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportuna, laudandu-se cu ceea ce poseda, simtindu-se atotputernica si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, inca mi se pare ca mai aud vocea tatalui meu, spunand: „Cu cat este mai goala caruta, cu atat mai mult zgomot face”. Smerenia consta in a trece sub tacere virtutile noastre si de a le permite altora sa le descopere. Nu uitati ca exista oameni atat de „saraci”, incat nu au nimic altceva decat BANI ?i MANDRIE. Nimeni nu este mai gol la suflet decat cel care este plin de sine insusi. Smerenia este temelia Sfinteniei. Smerenia ii alunga pe draci. Smerenia fara nicio osteneala a mantuit pe fiul risipitor, pe vames, pe talharul cel de-a dreapta, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit.
Preot Ioan

Din categoria:Idei, meditatii, PILDE

Ura

citat-ion-minulescu-ura

Intr-o zi, o profesoara le-a spus copiilor din clasa ei sa vina cu o punga de plastic cu cativa cartofi. Fiecare cartof va primi numele unei persoane pe care copilul o uraste. A doua zi, fiecare copil a adus cartofi. Unii aveau doi cartofi, altii trei… in timp ce cativa aveau cinci.
Profesoara le-a spus ca trebuie sa care in ghiozdanelul lor pungile cu cartofi timp de o saptamana, oriunde ar merge.

Zilele au trecut… copiii au inceput sa se planga de mirosul puternic dat de cartofii mucegaiti. De asemenea, cei care aveau cinci cartofi aveau o punga mai mare si mai grea in comparative cu cei cu doi sau trei cartofi.
La sfarsitul saptamanii, copiii au fost usurati ca jocul s-a incheiat. Profesoara i-a intrebat: “Cum v-ati simtit carand dupa voi o saptamana intreaga o punga cu cartofi?”

Copilasii au spus tot ce aveau pe inima, plangandu-se de problemele cu care s-au confruntat in timp ce transportau cartofii urat mirositori.

Profesoarea: “Asta se intampla cand purtati ura in inima voastra pentru o persoana. Mirosul de ura va va contamina mintea si va fi purtat de voi oriunde mergeti. Daca nu puteti tolera mirosul de cartofi mucegaiti.. pentru doar o saptamana, va puteti imagina cum este sa porti ura in inima voastra pentru o viata intreaga?”

Din categoria:meditatii, PILDE

Cum arată Dumnezeu?

nevazator

Un om care era orb din naștere a cerut odată un pahar cu lapte si a intrebat pe cel care i l-a adus:
„Cum arată laptele?” I s-a raspuns:”Laptele este un lichid alb”. Orbul iar a intrebat:”Dar ce inseamna alb?”

Omul i-a spus:”Albul este culoarea lebedei”. Orbul iar a intrebat:”Ce este o lebada?” Celalalt i-a raspuns:”Lebada este o pasare cu un gât indoit”.

„Dar ce inseamna îndoit?” l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:”O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit”. Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:”Acum știu cum arată laptele!”

Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbească despre Dumnezeu.S-ar putea să ni se pară ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb să cunoască infațisarea laptelui dintr-un cot indoit.

Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fată de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.

Din categoria:Idei, meditatii

Invat …dezvat

upgrade

Noi am învățat: să aprindem lumânări și să facem avorturi; să sfințim crenguțe de salcie și să ne ruinăm familile; să construim biserici și să trăim în curvie; să ne închinăm la icoane și să rămânem indiferenți la suferința altora; să mergem la biserică și să-i chinuim pe cei de acasă.

Oare poate să mai continuie mult timp această stare a lucrurilor? Există o cale de ieșire? Desigur! E timpul să încetăm să trăim „conform conștiinței”, și să începem în sfârșit să trăim conform Evangheliei, pentru că s-a dovedit că nu prea ne putem baza pe conștiința noastră, iar uneori chiar e imposibil. Este timpul să ne oprim în sfârșit să credem „în suflet” și „în felul nostru”, deoarece să ne hrănim copiii în suflet, să primim salariu în suflet și să fim comod îmbrăcați în suflet nu e prea posibil.

Este timpul să ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos că „nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Mt. 7, 21). Ne-am bucurat prea devreme de „renașterea credinței” și prea repede am uitat că uneori credința, e mai rea decât necredința, căci de fapt Hristos a fost răstignit nu de atei. Sensul credinței constă în transformarea interioară a omului, iar atunci când un asemenea scop nu există, credința devine ipocrizie și fariseism, sau doar un ritual, care are scopul să ne încreadă că suntem „duhovnicești” și „credincioși”.(Pr. Roman Matiukov)

Din categoria:Idei, meditatii

Grija de mâine

infloriti

Un creștin se chinuia mereu din pricina diferitelor probleme pe care trebuia să le rezolve. Se neliniștea neștiind ce sa facă mâine, ce să facă poimâine, ce să facă săptămâna viitoare. Iar toată grija aceasta îi sufoca sufletul, lucru ce-l făcea foarte nefericit.

Însă într-o noapte acest om a avut un vis. Mergea cu un sac în spate pe un drum ce nu se mai sfârșea. Povara era grea și la un moment dat s-a oprit să se odihnească. Dar când a vrut să se ridice și să-și continue drumul, a observat că era cu neputință să-și mai ridice sacul. Atunci l-a deschis să vadă ce are înăuntru. Și ce vede? O mulțime de pachețele mici. Pe unele scria: „Acesta este pentru mâine”. Pe altele: „Acesta este pentru poimâine”. Iar pe unul scris: „Acesta este pentru astăzi”. Și foarte ciudat, acesta era foarte ușor. Așadar, a lăsat toate pachețelele și a luat numai pe cel pe care scria: „Acesta este pentru astăzi”. L-a luat cu multă bucurie și și-a continuat drumul.

Când s-a trezit și-a dat seama că visul său a fost o lecție, care exprima o realitate tragică. Grija pentru mâine, pentru poimâine, pentru săptămâna viitoare, pentru luna sau anul viitor, umple sufletele noastre cu stres și neliniște, care ne alungă pacea și ne fac ca greutățile vieții să nu le putem ridica. Pentru a ne slobozi de aceste clipe de neliniște, Domnul ne-a spus acele cuvinte nemuritoare:

„Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6,34).

Din categoria:meditatii

În barca vieţii

Un tânar  se înfuria foarte repede pentru tot ce i se întâmpla… nu că nu ar fi fost grozav, însă toate parcă îi mergeau mai mult pe dos. Bunicul lui,văzându-l  s-a hotărât să îl călăuzească spre înţelegerea unui adevăr simplu care să îl facă să treacă mai împăcat prin viaţa lui şi prin viaţa celorlalţi. Aşa că l-a luat deoparte şi i-a spus:

barca
– Dragul meu, să presupunem că eşti într-o barcă pe un fir de apă destul de îngust şi din sens opus vine o altă barcă, iar acea barcă este condusă de un om voinic care, de voie sau de nevoie, intră în barca pe care o conduci tu; ce faci atunci?
– Păi ce să fac, mă supăr…  Nu putea să facă în aşa fel încât să nu se ajungă la ciocnirea bărcilor? Aşa ceva nu se poate…!!!
– Încetişor, dragul meu! Am înţeles, dar dacă ţi-aş spune că în barca cealaltă nu era nimeni…că era o barcă goală care s-a ciocnit de barca ta pur şi simplu… În acest caz ce ai face?
– În cazul ăsta mi-aş vedea de drum… aşa a fost să fie!
– Bravo, dragul meu! Aşa a fost să fie! Dar ia fii şi tu o barcă goală! Şi consideră că te ciocneşti doar de bărci goale atunci când navighezi pe răul vieţii. Astfel vei putea să îţi concentrezi puterile şi lumina în lucrurile care merită cu adevărat! Pe o barcă goală nu se supără nimeni… o barcă goală nu te poate supăra… E atât de simplu!
Tânărul s-a înseninat şi ori de câte ori se întâmpla pur şi simplu ca barca lui să se ciocnească de bărcile celorlalţi… el arunca repede din barcă mânia, frustrarea, judecata celuilalt şi trecea zâmbind mai departe în barca lui golită de tot răul din el!

Din categoria:meditatii

CREDINȚA

muntele credintei

In ultimul timp aud tot mai mult și mai mult despre credință, de creștinul care are nevoie să aibă credintă, de omul care trebuie sa trăiască prin credintă, care se roagă cu o credință de neclintit că aceea ce cere este după voia lui Dumnezeu, că prin credinta cererile lui mari și rugaciunile pot fi ascultate.

Si eu cred…că asa trebuie să fie, cred că fără credinta in lucruri mari si fără să cerem lucruri mari nu prea avem ce face noi ca si credinciosi…doar sa devenim plictisiti, plictisitori, slabi, patetici, fara viata si fara dragoste.

Am auzit de un ”bunel”mai vârstnic care trebuia sa treaca un deal ca sa ajungă la biserică, si în acea zi ajuns ostenit de urcuș, s-a predicat inimii lui despre credinta în care  Domnul Iisus Hristos spune că mută munții:
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă(Mt.17,20).
Întors acasă inainte sa se puna să se odihnescă s-a rugat:
– „Doamne Te rog să muți tu dealul acesta dintre mine si biserica că Tu vezi ce greu imi este să ajung duminica la Sfânta Liturghie” si tot repetând, a dormit. Când s-a trezit a mers la geam.A văzut că dealul este incă acolo și a zis: „Am știut eu”!…

Suntem o generatie care ne ridicăm,ne trezim… și de multe ori clădim pe lucruri care implică orice altceva decât credința. Cred că trebuie sa terminăm cu asta, să ne trezim și să incepem să aducem Domnului rugaciuni care mută munti, care schimbă suflete,sate, orase și care trezesc neamul și țara. Nu este voie să avem in viata noastră acel, „Am stiut eu!”, al necredinței.

Din categoria:meditatii,

Pastrati-vă valoarea!

20$

“Un cunoscut profesor din U.S.A si-a inceput seminarul in fata a 200 de studenti fluturand o bancnota de 20 de dolari.
– Cine doreste aceasta bancnota? intreba profesorul, iar sala se umplu de maini ridicate.
Apoi profesorul ia bancnota si o mototoleste apoi adreseaza aceeiasi intrebare:
– Cine doreste aceasta bancnota?
Mainele au ramas in aer.
Profesorul ia bancnota si o arunca pe podea o calca in picioare, o murdarese de praf, o sifoneaza groaznic.
-Cine doreste aceasta bancnota?
Mainele au ramas in continuare in aer.
– Stiti de ce doriti aceasta bancnota dupa ce a fost mototolita, sifonata, murdarita de praf si calcata in picioare?
Deoarece si-a pastrat valoarea.

De multe ori suntem cazuti la pamant, ne simtim murdari de deciziile luate, suntem sifonati verbal si fizic suntem improscati cu noroi de diverse persoane. Important este sa ne pastram valoarea. Omul trebuie iubit si catalogat dupa valoarea sa, nu dupa o anumita circumstanta sau imprejurare.
Pastrati-va valoarea oricare ar fi ea. Este singurul lucru ce nu va poate fi luat de nimeni si nimic.”

Din categoria:meditatii, , ,

Adevarata comoara

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.

Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea, putere de muncă, bucurie şi voie bună.

Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său.

Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.

Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte. Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalţi?

Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine. Până şi un copac obişnuit. Chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.

Din categoria:meditatii, PILDE, , ,

Fiii ascultători ?

În cadrul unui simpozion la care participau mai mulţi profesori şi studenţi teologi, unuia dintre conferenţiari i-a venit rândul să vorbească despre virtutea ascultării. Le-a exemplificat celor ce-l ascultau cât de important este pentru societate ca toţi cei mici să asculte de cei mai mari, ca fiii să asculte de părinţi. În cele din urmă l-a dat drept model pe Domnul nostru Iisus Hristos.

“Priviţi la el! Priviţi la viaţa lui! A trăit în ascultare desăvârşită faţă de Tatăl său. El, Hristos, este pentru fiecare dintre noi modelul perfect de ascultare. S-a supus total voinţei Tatălui”. La aceste cuvinte, unul dintre studenţi a replicat: “Dar, domnule profesor, să nu uităm ce Tată ireproşabil avea Iisus. Cu siguranţă dacă toţi am avea un astfel de tată – atotştiutor, omniprezent, atotputernic – am fi mai ascultători. De un astfel de tată aş asculta şi eu mereu cu mare drag”.

Venind la Biserică sau citind cuvântul lui Dumnezeu sau rugându-ne ne întâlnim cu acest Tată ireproşabil, îl avem în faţa noastră pe Fiul, ascultătorul perfect şi ne simţim în prezenţa Duhului Sfânt. Dar această întâlnire, aceste prezenţe, ne fac pe noi să ne simţim, să devenim fii ascultători?! Sau poate că am cere prea mult de la noi ca să ne recunoaştem şi fii şi să mai fim şi ascultători. Atunci, trebuie măcar să ne întrebăm: reuşim noi să ne simţim fii ai lui Dumnezeu? Gândurile, cuvintele, faptele noastre ne recomandă celor din jurul nostru ca fiind fii ai acestui Tată minunat, perfect, ireproşabil?

Din categoria:meditatii

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).