Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

Așa,da!

O credincioasă, ce avea o faţă curată, foarte frumoasă, a fost întrebată odată de o doamnă elegantă:

“Te rog, spune-mi ce cosmetice foloseşti ?” Credincioasa, a privit-o şi a răspuns: pentru buze – adevărul , pentru voce – rugăciunea , pentru ochi – mila , pentru mîini – binefacerea , pentru inimă- dragostea..

Reclame

Filed under: Idei, meditatii

Totul se intampla dintr-un motiv

A fost odata un barbat care a vrut sa traverseze singur Atlanticul. Din pacate, barca pe care el se afla s-a scufundat. El a fost purtat de valuri spre o insula nelocuita. A inceput sa se roage ca cineva sa il gaseasca si sa il salveze. In fiecare zi, statea pe tarm si se uita in larg in speranta ca va vedea o nava cu oameni care sa ii vina in ajutor.

Zilele au trecut si barbatul a inceput sa fie descurajat… a decis sa contruiasca o coliba din crengile adunate din padure. Asa se putea feri de ploaie si de animalele salbatice. Intr-o zi, dupa ce fusese in cautare de fructe salbatice, cand a revenit la coliba lui a vazut ca aceasta luase foc. Un nor de fum se ridica tot mai sus catre cer.

Cel mai rau lucru era ca impreuna cu mica lui coliba arsesera si tot ce stransese si mesterise de cand ajunsese pe insula. Nu mai avea absolut nimic si trebuia sa o ia de la capat.

Cu lacrimi in ochi, barbatul a cazut in genunchi si a intrebat: „De ce, Doamne? Cum se poate intampla asta cu mine? Ce am facut pentru a merita asa ceva?”

A doua zi, dis de dimineata, omul a fost trezit de sunetul unei nave. Nu ii venea sa creada. Cand echipajul navei a ajuns pe tarm, barnatul a intrebat: „Cum m-ati gasit?”
„Am vazut semnalul de fum!” – a raspuns unul dintre membrii echipajului.

Morala povestii: Oportunitati exista intotdeauna, de aceea nu trebuie sa ne dam batuti indiferent de cat de dificila pare sa fie viata noastra. In orice moment, la orice varsta, in orice loc… putem face o schimbare. Trebuie doar sa avem incredere in noi si sa nu renuntam niciodata. Totul se intampla dintr-un motiv.

Filed under: meditatii, PILDE

Dumnezeu dă…

O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultători a fost însă foarte furios.
Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă. Bărbatul a aflat adresa, a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Astfel, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, brânzeturi și dulciuri. Imaginează-ți uimirea ei atunci când șeful i-a dat următorul ordin: ”Livrează produsele la această adresa, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele să-i spui că Diavolul.”
Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, ea a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare încât lacrimile îi curgeau din ochi. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată. Dar când si-a luat rămas bun, a întrebat-o pe femeie:
– Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse?
Femeia a răspuns:
– Nu. Nu are absolut nicio importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune.”

Filed under: meditatii, PILDE

DUHOVNICUL

 

clopotul duminica

„A venit o tânără și mi-a spus că vrea să vorbim. Și a început să spună, să spună. Știti cât mi-a vorbit? Nouă ore neîntrerupt!

Și atunci eu eram preot tânăr și n-aveam altă treabă, și am stat cu ea noua ore. Și, după ce am stat cu ea noua ore, mi-a zis: „Acum am terminat. Ce să fac?”.

Și eu i-am vorbit un singur minut.
I-am spus: „De acum înainte, să mergi în fiecare Duminică la bi­serică. Și în fiecare dimineață să te rogi. Și să mergi să asculți predicile, cuvintele duhovnicești.”

Și cea care mi-a vorbit nouă ore, fără ca eu să-i spun ni­mic, a plecat de acolo și le-a spus tuturor: „Cel mai bun duhovnic! Cel mai bun duhovnic!”. Dar nu i-am spus nimic. Singurul lucru pe care l-am facut a fost să am mare răbdare, să o ascult.

Știți, oamenii din ziua de azi au mare nevoie să găsească oameni care să-i asculte.
Nu de predi­catori au nevoie, ci de oameni care să le asculte durerea.

Și părintele duhovnicesc trebuie să aibă harisma de a asculta, nu de a vorbi. Vorbim în bi­serică, ținem predici, dar la spovedanie ascultăm, și ne rugăm în același timp.

Adică îi facem „duș” și aruncăm peste el apa rugăciunii și a dragostei.

V-am vorbit din propria mea experiență, din ceea ce încerc eu să fac. În cele din urmă însă, oa­menii nu ne aparțin nouă, sunt ai lui Dumnezeu.

Facem tot ce putem prin cuvântul nostru, prin tăcerea noastră, prin iubirea noastră de oameni, prin rugăciune – și, dincolo de toate acestea, să se facă voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu are mai multă dragoste decât noi…”

ÎPS Hierotheos Vlachos

Filed under: Idei, meditatii

BARFA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE

Cum rezistam in fata barfelor ?

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:

– Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?

Auzind aceasta, Socrate zise:

– Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit „Testul celor trei.”

– Trei ?

– Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

– Nu. De fapt doar am auzit despre el.

– E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

– Nu, dimpotriva…

– Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?

Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.

Socrate a continuat.

– Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?

– Nu, nu chiar…

In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:

– Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

Filed under: meditatii, PILDE

Cine sunt eu?

facebook_1508083667949

Un bătrân mergea pe stradă şi se întreba:
-Cine sunt eu? Mă privesc şi nu mă recunosc în trupul acesta îmbătrânit. Cine sunt eu cel de-acum?
Iar gândul îi răspundea:
-Eşti tu, cel care ţi-ai petrecut viaţa în desfătări… în desfătări… desfătări… auzea ca un ecou.
A scuturat din cap ca şi cum ar fi vrut să alunge gândul şi s-a întrebat din nou:
-Cine sunt eu?
-Eşti tu, cel căruia nu i-a păsat de nimeni, care a trăit doar pentru el… el.. el… i-a răspuns gândul.
A făcut un gest cu mâna ca şi cum ar fi vrut să alunge cuvintele şi s-a întrebat din nou:
-Cine sunt eu?
-Eşti cel pe care l-au construit faptele lui, un om urât… urât… urât, i-a răspuns gândul.
Şi-a şters fruntea de sudoare şi s-a aşezat pe o bancă. Şi-a privit mâinile îmbătrânite.
-Cu mâinile acestea, ai luat ce nu ţi s-a cuvenit, cu mâinile acestea ai lovit fără să-ţi pese, cu mâinile acestea ai ţesut planuri care i-au rănit pe alţii, şi multe lucruri urâte ai făcut cu mâinile acestea… i-a spus gândul
Bătrânul şi-a ascuns mâinile în buzunare şi a început să tremure. A ridicat capul şi a văzut cupola unei biserici. Cu mâinile în buzunare s-a îndreptat încet spre biserică. Acolo, s-a uitat la icoana Mântuitorului şi a spus în şoaptă:
-Doamne, sunt un om urât. Aşa urât şi gârbovit mă mai primeşti la Tine?
Şi uşa bisericii s-a deschis…

Filed under: Idei, meditatii

Despre Smerenie

fericitul-augustin„Odata, ma plimbam cu tatal meu cand, la o cotitura, dupa o clipa de tacere, el m-a intrebat: – In afara de ciripitul pasarelelor, mai auzi si altceva? Mi-am ascutit auzul si, dupa cateva secunde, i-am raspuns: – Aud zgomotul unei carute. – Asa este, – a spus tatal meu – este o caruta goala. L-am intrebat: – Cum de stii ca este o caruta goala, daca inca nu o putem vedea? Iar el mi-a spus: – E foarte usor sa stii cand o caruta este goala, fiindca cu cat este mai goala, cu atat face mai mult zgomot. Astazi, adult fiind, cand vad o persoana care vorbeste prea mult, intrerupand conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportuna, laudandu-se cu ceea ce poseda, simtindu-se atotputernica si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, inca mi se pare ca mai aud vocea tatalui meu, spunand: „Cu cat este mai goala caruta, cu atat mai mult zgomot face”. Smerenia consta in a trece sub tacere virtutile noastre si de a le permite altora sa le descopere. Nu uitati ca exista oameni atat de „saraci”, incat nu au nimic altceva decat BANI ?i MANDRIE. Nimeni nu este mai gol la suflet decat cel care este plin de sine insusi. Smerenia este temelia Sfinteniei. Smerenia ii alunga pe draci. Smerenia fara nicio osteneala a mantuit pe fiul risipitor, pe vames, pe talharul cel de-a dreapta, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit.
Preot Ioan

Filed under: Idei, meditatii, PILDE

Ura

citat-ion-minulescu-ura

Intr-o zi, o profesoara le-a spus copiilor din clasa ei sa vina cu o punga de plastic cu cativa cartofi. Fiecare cartof va primi numele unei persoane pe care copilul o uraste. A doua zi, fiecare copil a adus cartofi. Unii aveau doi cartofi, altii trei… in timp ce cativa aveau cinci.
Profesoara le-a spus ca trebuie sa care in ghiozdanelul lor pungile cu cartofi timp de o saptamana, oriunde ar merge.

Zilele au trecut… copiii au inceput sa se planga de mirosul puternic dat de cartofii mucegaiti. De asemenea, cei care aveau cinci cartofi aveau o punga mai mare si mai grea in comparative cu cei cu doi sau trei cartofi.
La sfarsitul saptamanii, copiii au fost usurati ca jocul s-a incheiat. Profesoara i-a intrebat: “Cum v-ati simtit carand dupa voi o saptamana intreaga o punga cu cartofi?”

Copilasii au spus tot ce aveau pe inima, plangandu-se de problemele cu care s-au confruntat in timp ce transportau cartofii urat mirositori.

Profesoarea: “Asta se intampla cand purtati ura in inima voastra pentru o persoana. Mirosul de ura va va contamina mintea si va fi purtat de voi oriunde mergeti. Daca nu puteti tolera mirosul de cartofi mucegaiti.. pentru doar o saptamana, va puteti imagina cum este sa porti ura in inima voastra pentru o viata intreaga?”

Filed under: meditatii, PILDE

Cum arată Dumnezeu?

nevazator

Un om care era orb din naștere a cerut odată un pahar cu lapte si a intrebat pe cel care i l-a adus:
„Cum arată laptele?” I s-a raspuns:”Laptele este un lichid alb”. Orbul iar a intrebat:”Dar ce inseamna alb?”

Omul i-a spus:”Albul este culoarea lebedei”. Orbul iar a intrebat:”Ce este o lebada?” Celalalt i-a raspuns:”Lebada este o pasare cu un gât indoit”.

„Dar ce inseamna îndoit?” l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:”O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit”. Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:”Acum știu cum arată laptele!”

Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbească despre Dumnezeu.S-ar putea să ni se pară ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb să cunoască infațisarea laptelui dintr-un cot indoit.

Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fată de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.

Filed under: Idei, meditatii

Invat …dezvat

upgrade

Noi am învățat: să aprindem lumânări și să facem avorturi; să sfințim crenguțe de salcie și să ne ruinăm familile; să construim biserici și să trăim în curvie; să ne închinăm la icoane și să rămânem indiferenți la suferința altora; să mergem la biserică și să-i chinuim pe cei de acasă.

Oare poate să mai continuie mult timp această stare a lucrurilor? Există o cale de ieșire? Desigur! E timpul să încetăm să trăim „conform conștiinței”, și să începem în sfârșit să trăim conform Evangheliei, pentru că s-a dovedit că nu prea ne putem baza pe conștiința noastră, iar uneori chiar e imposibil. Este timpul să ne oprim în sfârșit să credem „în suflet” și „în felul nostru”, deoarece să ne hrănim copiii în suflet, să primim salariu în suflet și să fim comod îmbrăcați în suflet nu e prea posibil.

Este timpul să ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos că „nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Mt. 7, 21). Ne-am bucurat prea devreme de „renașterea credinței” și prea repede am uitat că uneori credința, e mai rea decât necredința, căci de fapt Hristos a fost răstignit nu de atei. Sensul credinței constă în transformarea interioară a omului, iar atunci când un asemenea scop nu există, credința devine ipocrizie și fariseism, sau doar un ritual, care are scopul să ne încreadă că suntem „duhovnicești” și „credincioși”.(Pr. Roman Matiukov)

Filed under: Idei, meditatii

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).