CREDINȚA

In ultimul timp aud tot mai mult și mai mult despre credință, de creștinul care are nevoie să aibă credintă, de omul care trebuie sa trăiască prin credintă, care se roagă cu o credință de neclintit că aceea ce cere este după voia lui Dumnezeu, că prin credinta cererile lui mari și rugaciunile pot fi ascultate.

Si eu cred…că asa trebuie să fie, cred că fără credinta in lucruri mari si fără să cerem lucruri mari nu prea avem ce face noi ca si credinciosi…doar sa devenim plictisiti, plictisitori, slabi, patetici, fara viata si fara dragoste.

Am auzit de un ”bunel”mai vârstnic care trebuia sa treaca un deal ca sa ajungă la biserică, si în acea zi ajuns ostenit de urcuș, s-a predicat inimii lui despre credinta în care  Domnul Iisus Hristos spune că mută munții:
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă(Mt.17,20).
Întors acasă inainte sa se puna să se odihnescă s-a rugat:
– „Doamne Te rog să muți tu dealul acesta dintre mine si biserica că Tu vezi ce greu imi este să ajung duminica la Sfânta Liturghie” si tot repetând, a dormit. Când s-a trezit a mers la geam.A văzut că dealul este incă acolo și a zis: „Am știut eu”!…

Suntem o generatie care ne ridicăm,ne trezim… și de multe ori clădim pe lucruri care implică orice altceva decât credința. Cred că trebuie sa terminăm cu asta, să ne trezim și să incepem să aducem Domnului rugaciuni care mută munti, care schimbă suflete,sate, orase și care trezesc neamul și țara. Nu este voie să avem in viata noastră acel, „Am stiut eu!”, al necredinței.

Filed under: meditatii, credinta