O spovedanie

Am ascultat odată spovedania unei doamne din Rusia, o scriitoare celebră. Era ușor derutată și i-am zis: „Mintea dumneavoastră e precum un fluture, care zboară de colo colo, fără să aibă vreo oprire sau bună-așezare; veți fi întotdeauna tulburată din pricina aceasta.” Doamna respectivă mi-a răspuns: „Un preot bătrân din Rusia mi-a spus același lucru. Cum ședea și îmi asculta spovedania, el mi-a lovit ușurel capul cu crucea pe care o ținea în mână și mi-a zis: «Femeie nepricepută, intră înlăuntrul tău și vei afla odihnă!»” Auzind acestea m-am minunat mult de frumusețea cuvintelor bătrânului preot, căci, cu adevărat, până nu vom găsi locul inimii, mintea ne va fi pururi risipită și nu vom afla nicicând odihnă: întotdeauna vom fi tulburați sau de una, sau de alta, vom fi exagerat de sensibili, gândind că nu le suntem pe plac oamenilor sau că aceștia au ceva împotriva noastră. „Împărăția păcii și a liniștii e înlăuntrul inimilor voastre!” Intrați acolo dacă vreți odihnă să găsiți !

Arhim. Zaharia Zaharou

Filed under: Fără categorie, cuvinte, indemnuri, Spovedanie

Mersul la biserică

Un cetățean, în vârstă de 65 de ani, a trimis odată un articol pentru ziarul local, în care se plângea că el nu vede niciun rost în a merge în fiecare duminică la Biserică. „De 30 de ani, scrie el, am mers săptămânal la Biserică, ascultând cam 3000 de liturghii și predici, dar, oricât de mult aș vrea, nu-mi mai amintesc niciuna dintre ele. Așadar, nu văd de ce să ne mai pierdem vremea cu preoți și cu slujbele lor”. Articolul a stârnit o controversă incitantă până când, un alt cetățean, trimite următorul articol: „Sunt căsătorit de 30 de ani și, în tot acest timp, nevastă-mea a gătit pentru mine de aproximativ 32.000 de ori. Oricât m-aș strădui, nu-mi pot aminti nici gustul, nici felul în care au arătat toate acele bucate, dar știu un lucru: Toate m-au hrănit și mi-au dat puterea de care aveam nevoie zi de zi pentru a trăi și a-mi îndeplini sarcinile. Dacă femeia mea nu ar fi gătit, probabil că eram pierdut sau mort. Tot așa, dacă nu aș fi mers la Biserică să mă încarc cu Har Sfânt de la Dumnezeu, sunt convins că nu aș fi reușit nimic în viață”.

Faptul că noi nu trăim îndeajuns și la înălțimea chemării cu care am fost chemați Taina Sfintei Liturghii, nu o face pe aceasta să-și piardă Rostul și folosul Sfânt! Căci doar acolo coboară Harul Sfânt de Sus prin Jertfa Mielului lui Dumnezeu și ne dă noi Puteri, Înțelepciune, Pace Sfântă, Răbdare și Vlagă pentru a răzbi prin toate provocările, încercările și problemele acestei vieți! Dacă cineva dorește să simtă o trăire mai intensă în timpul Sfintei Liturghii, acela trebuie să colaboreze permanent cu Harul lui Dumnezeu în viața cea de fiecare zi,

devenindu-i tot restul existenței sale ca o liturghie de după Liturghie! Doar nu degeaba afirmăm: „Pe noi înșine, și unii pe alții, și TOATĂ VIAȚA NOASTRĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM !” În plus, numai în Sfânta Liturghie putem să ne împărtășim cu Sfintele Taine, arvuna Vieții noastre Veșnice, fără de care în zadar trăim!

Filed under: Idei, meditatii, PILDE, biserică, cuvinte

Suflete, iar e Anul Nou…

 Privirea îmi e ațintită la icoana luminată de candela pâlpâitoare.

       Un nou răsărit. Peste câteva clipe, un nou apus. Este ultima dimineață din an. Ultima. Cea din urmă. Cea mai recentă. Mi-am abandonat prezentul. Alerg prin propriile-mi gânduri, în căutarea sufletului meu, rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou…!
  Îmi amintesc bine dimineața primei zile din acest an. Mai știi suflete? Totul strălucea. De alb. De început. De speranță. De Liturghie. Parcă îți era teamă, să pășești suflete, ca să nu te risipești…

Când s-a scurs un an? Când s-au închinat clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au prelins, împreună, de mână? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
Sosit-a Revelionul. Adică Trezirea, suflete!
În liniște, limpezime, vioiciune, agerime a minții, curățenie sufletească și cumpătare, să-L cauți.
Căci, timpul tău, suflete, este timpul mântuirii.
Și nu știi cât timp vei mai avea…
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât seara și, fără să ne dăm seama, vine noaptea peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut.
De când nu am mai stat noi doi, în bucătăria inimii, de vorbă, la un ceai de gălbenele?
Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, suflete al meu, trec lunile, trec anii… pentru că timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenţia noastră, acolo este şi energia noastră şi acolo unde este energia noastră, acolo este Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului şi vieţii noastre! Unde dorim să fim noi, cu toată fiinţa noastră?
Ne-a măsurat Dumnezeu, suflete, clipele.
Câte-s risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele?
Câte au fost sincere?
Trecut-a prin sită deasă, Domnul, gândurile noastre…Câte sunt de măcinat pentru pâinea lui Dumnezeu, vrednice de a gusta din Ospățul Stăpânului?
Câte dintre ele, le-am pune la vedere, la defilare, fără să roșim, suflete?
Ne-a măsurat, Dumnezeu și lacrimile. Ale noastre.
Și pe cele pricinuite de către noi, suflete…
Dumnezeu ne-a numărat firele de păr alb din cap, puținul rugăciunii, secundele în care am tăcut.
Un om care a trăit 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de 37 milioane minute.
Suflete, minutul cel trăim acum e prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu.
Lasa-L să îmbrățișeze tot.
Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: 𝙎𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩𝙚, 𝙞𝙖𝙧 𝙚 𝘼𝙣𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙪…!

Filed under: Idei, cuvinte, indemnuri

Bogățiile sub picioare

Un om sfânt chemat la un bolnav, bogat şi avar, cu puţine semne de credinţă, i-a cerut să atingă cu mâna Sfânta Cruce de pe peretele de la capătul patului său de suferinţă, pentru a se vindeca.

Cum Sfânta Cruce era cam sus, dar dorinţa de vindecare era mare, sfântul i-a arătat un sac, în care avarul îşi ţinea banii şi alte lucruri de mare preţ, pe care să-l pună sub picioare.

Urcând, a reuşit să atingă răstignitul de pe perete. Sfântul i-a zis: Vezi, pentru a ajunge la Iisus şi pentru a fi oameni adevăraţi asemenea lui, aşa cum îi vrea Dumnezeu, este necesar să punem bogăţiile sub picioare.

Să le punem şi noi, nu sub picioare, ci în sânul săracului!

Filed under: Idei, meditatii, PILDE, cuvinte, dorinte, indemnuri, viata

O lecție de viață

O tânăra i-a spus bunicii ei că viața pare să devină din ce în ce mai grea, în plus soțul o înșală cu o altă femeie. Bătrâna și-a ascultat nepoata, apoi a condus-o în bucătărie și a pus pe foc trei oale pline cu apă. Când apa a început să fiarbă, bătrâna a pus morcovi în prima, ouă în cea de-a doua oală și boabe de cafea în cea de-a treia. După 20 de minute a oprit focul, a scos morcovii, ouăle și boabele de cafea și a rugat-o pe nepoata ei să-i spună ce vede.

„Morcovi, ouă și cafea”, a fost răspunsul evident al tinerei.

Bunica a rugat-o atunci să apese pe morcovi, care erau moi, să spargă coaja unui ou, care se întărise, și să guste cafeaua.

Femeia a făcut tot ce i-a cerut bătrâna fără să știe ce vrea aceasta să-i demonstreze. Atunci bunica ei i-a explicat simplu că morcovii, ouăle și cafeaua s-au confruntat toate cu aceeași problemă: apa clocotită. Însă felul în care au reacționat e diferit. Morcovul, cel mai dur la început, s-a înmuiat. Oul a devenit tare pe interior, însă cafeaua e singura care a reușit să schimbe apa.

Așa e și-n viață a spus bătrâna. Depinde numai de noi cum reacționăm când dezamăgirea și problemele bat la ușă. Devenim moi și renunțăm, ca morcovii? Ne transformăm interiorul, sufletul, în stană de piatră, ca oul? Sau luptăm cu greutățile, în cele din urmă reușind să scoatem ceva bun din orice situație dificilă, precum cafeaua. Cei mai fericiți oameni știu cum să scoată ceva bun din orice situație dificilă.

 

Filed under: Idei, PILDE, cuvinte

Pe oameni îi cunosşti după cum calcă în Biserică. Fiecare are apăsarea lăuntrică în pasul vieţii.Un om clădit pe dinăuntru nu păşeşte, ci calcă.Mersul omenesc e şi  act sufletesc,întrezărire a dispoziţiei în manifestare.

Filed under: meditatii, cuvinte