Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

Invat …dezvat

upgrade

Noi am învățat: să aprindem lumânări și să facem avorturi; să sfințim crenguțe de salcie și să ne ruinăm familile; să construim biserici și să trăim în curvie; să ne închinăm la icoane și să rămânem indiferenți la suferința altora; să mergem la biserică și să-i chinuim pe cei de acasă.

Oare poate să mai continuie mult timp această stare a lucrurilor? Există o cale de ieșire? Desigur! E timpul să încetăm să trăim „conform conștiinței”, și să începem în sfârșit să trăim conform Evangheliei, pentru că s-a dovedit că nu prea ne putem baza pe conștiința noastră, iar uneori chiar e imposibil. Este timpul să ne oprim în sfârșit să credem „în suflet” și „în felul nostru”, deoarece să ne hrănim copiii în suflet, să primim salariu în suflet și să fim comod îmbrăcați în suflet nu e prea posibil.

Este timpul să ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos că „nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Mt. 7, 21). Ne-am bucurat prea devreme de „renașterea credinței” și prea repede am uitat că uneori credința, e mai rea decât necredința, căci de fapt Hristos a fost răstignit nu de atei. Sensul credinței constă în transformarea interioară a omului, iar atunci când un asemenea scop nu există, credința devine ipocrizie și fariseism, sau doar un ritual, care are scopul să ne încreadă că suntem „duhovnicești” și „credincioși”.(Pr. Roman Matiukov)

Reclame

Filed under: Idei, meditatii

Puterea pocăinței

desert

Lacrima pocaintei

 

Un oarecare tot greşea şi tot se căia. Aşa a petrecut întreaga viață. În cele din urmă, s-a mărturisit şi a murit. Un duh rău a venit să ia sufletul lui şi a spus:

– E al meu!

Domnul însa a spus:

– Nu! S-a căit!

La aceasta, diavolul a răspuns:

– Chiar dacă s-a căit, el a greşit mereu.

Atunci, Domnul i-a răspuns:

– Daca tu, rău fiind, iarăşi îl primeai, după ce el se căise înaintea Mea, cum dar Eu să nu-l primesc, după ce el, greşind, iarăşi s-a întors la Mine cu pocăință? Uiți tu oare că eşti rău, iar Eu sunt bun?

Filed under: PILDE

Anotimpurile vietii

seasons-251x300

Traia odata un om ce avea patru fii. Acesta dorea ca fii lui sa
invete sa nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe
fiecare pe rand, cate un anotimp sa priveasca un par.
Pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primavara, al treilea
vara, iar pe mezin, toamna.
Cand au revenit, i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au
vazut.
Primul a zis ca era urat, cu crengi golase, intoarse si rasucite.
Al doilea ca era acoperit de muguri verzi si promitea mult..
Al treilea fu de acord si spuse ca era plin de flori ce raspandeau
un dulce parfum, cum nu mai vazuse pana atunci.
Al patrulea a fost de acord cu toate acestea si a adaugat ca era
incarcat de fructe coapte, implinit si plin de viata.
Omul le-a explicat atunci ca toti au dreptate, pentru ca fiecare a
vazut doar un anotimp din viata copacului.
Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o
anumita perioada. Asta este esenta firii, a placerii, bucuriei si
dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat la sfarsitul
tuturor anotimpurilor.
Daca renunti iarna, vei pierde promisiunea primaverii,
frumusetea verii si bogatia toamnei.

Nu lasa ca vicisitudinile unui sezon sa-ti umbreasca bucuria
celorlalte.

Nu judeca viata doar dupa o perioada grea.

Depaseste greutatile si sigur vor veni apoi vremuri bune.

Aspira cand inspiri….Inainte de a expira.
Traieste simplu. Iubeste cu generozitate.
Sa-ti pese de tot si toate. Vorbeste cu bunavointa.

Si lasa restul in grija lui Dumnezeu.
Fericirea iti mentine dulceata,
Incercarile te fac puternic,

Durerile te fac uman.
Esecurile te fac smerit,

Succesele te fac increzator!

Filed under: PILDE

Grija de mâine

infloriti

Un creștin se chinuia mereu din pricina diferitelor probleme pe care trebuia să le rezolve. Se neliniștea neștiind ce sa facă mâine, ce să facă poimâine, ce să facă săptămâna viitoare. Iar toată grija aceasta îi sufoca sufletul, lucru ce-l făcea foarte nefericit.

Însă într-o noapte acest om a avut un vis. Mergea cu un sac în spate pe un drum ce nu se mai sfârșea. Povara era grea și la un moment dat s-a oprit să se odihnească. Dar când a vrut să se ridice și să-și continue drumul, a observat că era cu neputință să-și mai ridice sacul. Atunci l-a deschis să vadă ce are înăuntru. Și ce vede? O mulțime de pachețele mici. Pe unele scria: „Acesta este pentru mâine”. Pe altele: „Acesta este pentru poimâine”. Iar pe unul scris: „Acesta este pentru astăzi”. Și foarte ciudat, acesta era foarte ușor. Așadar, a lăsat toate pachețelele și a luat numai pe cel pe care scria: „Acesta este pentru astăzi”. L-a luat cu multă bucurie și și-a continuat drumul.

Când s-a trezit și-a dat seama că visul său a fost o lecție, care exprima o realitate tragică. Grija pentru mâine, pentru poimâine, pentru săptămâna viitoare, pentru luna sau anul viitor, umple sufletele noastre cu stres și neliniște, care ne alungă pacea și ne fac ca greutățile vieții să nu le putem ridica. Pentru a ne slobozi de aceste clipe de neliniște, Domnul ne-a spus acele cuvinte nemuritoare:

„Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6,34).

Filed under: meditatii

O lecție de viață

ganditorul-cea-mai-importanta-opera-de-arta-realizata-pana-la-brancusi-pe-teritoriul-tarii-noastre-omul-neolitic-si-omul-secolului-xxi-9889493

O tânăra i-a spus bunicii ei că viața pare să devină din ce în ce mai grea, în plus soțul o înșală cu o altă femeie. Bătrâna și-a ascultat nepoata, apoi a condus-o în bucătărie și a pus pe foc trei oale pline cu apă. Când apa a început să fiarbă, bătrâna a pus morcovi în prima, ouă în cea de-a doua oală și boabe de cafea în cea de-a treia. După 20 de minute a oprit focul, a scos morcovii, ouăle și boabele de cafea și a rugat-o pe nepoata ei să-i spună ce vede.

„Morcovi, ouă și cafea”, a fost răspunsul evident al tinerei.

Bunica a rugat-o atunci să apese pe morcovi, care erau moi, să spargă coaja unui ou, care se întărise, și să guste cafeaua.

Femeia a făcut tot ce i-a cerut bătrâna fără să știe ce vrea aceasta să-i demonstreze. Atunci bunica ei i-a explicat simplu că morcovii, ouăle și cafeaua s-au confruntat toate cu aceeași problemă: apa clocotită. Însă felul în care au reacționat e diferit. Morcovul, cel mai dur la început, s-a înmuiat. Oul a devenit tare pe interior, însă cafeaua e singura care a reușit să schimbe apa.

Așa e și-n viață a spus bătrâna. Depinde numai de noi cum reacționăm când dezamăgirea și problemele bat la ușă. Devenim moi și renunțăm, ca morcovii? Ne transformăm interiorul, sufletul, în stană de piatră, ca oul? Sau luptăm cu greutățile, în cele din urmă reușind să scoatem ceva bun din orice situație dificilă, precum cafeaua. Cei mai fericiți oameni știu cum să scoată ceva bun din orice situație dificilă.

 

Filed under: Idei, PILDE,

Taina intelegerii

daruire

Filed under: Fără categorie

În barca vieţii

Un tânar  se înfuria foarte repede pentru tot ce i se întâmpla… nu că nu ar fi fost grozav, însă toate parcă îi mergeau mai mult pe dos. Bunicul lui,văzându-l  s-a hotărât să îl călăuzească spre înţelegerea unui adevăr simplu care să îl facă să treacă mai împăcat prin viaţa lui şi prin viaţa celorlalţi. Aşa că l-a luat deoparte şi i-a spus:

barca
– Dragul meu, să presupunem că eşti într-o barcă pe un fir de apă destul de îngust şi din sens opus vine o altă barcă, iar acea barcă este condusă de un om voinic care, de voie sau de nevoie, intră în barca pe care o conduci tu; ce faci atunci?
– Păi ce să fac, mă supăr…  Nu putea să facă în aşa fel încât să nu se ajungă la ciocnirea bărcilor? Aşa ceva nu se poate…!!!
– Încetişor, dragul meu! Am înţeles, dar dacă ţi-aş spune că în barca cealaltă nu era nimeni…că era o barcă goală care s-a ciocnit de barca ta pur şi simplu… În acest caz ce ai face?
– În cazul ăsta mi-aş vedea de drum… aşa a fost să fie!
– Bravo, dragul meu! Aşa a fost să fie! Dar ia fii şi tu o barcă goală! Şi consideră că te ciocneşti doar de bărci goale atunci când navighezi pe răul vieţii. Astfel vei putea să îţi concentrezi puterile şi lumina în lucrurile care merită cu adevărat! Pe o barcă goală nu se supără nimeni… o barcă goală nu te poate supăra… E atât de simplu!
Tânărul s-a înseninat şi ori de câte ori se întâmpla pur şi simplu ca barca lui să se ciocnească de bărcile celorlalţi… el arunca repede din barcă mânia, frustrarea, judecata celuilalt şi trecea zâmbind mai departe în barca lui golită de tot răul din el!

Filed under: meditatii

Miluirea

Mantuitorul binecuv

S-a rugat un calugar si i-a aparut Mantuitorul si a simtit ca poate sa-L intrebe ceva. Si L-a intrebat :”Doamne, oare multi sau putini se vor milui?”
Si Mantuitorul i-a raspuns: „Voi milui si pe acela care a zis macar o data „Doamne, miluieste” sau a chemat vreodata in viata lui numele Meu.
Uimit de raspuns calugarul L-a mai intrebat o data: „Doamne, dar daca este atat de usor, atunci de ce ne mai nevoim? Sa tinem post, sa ne rugam atat si altele…Si Domnul Hristos i-a spus „Aceia care in afara de a fi chemat numele Meu macar o data, au mai facut si ceva in plus fata de aceasta, au dat un pahar de apa rece in numele Meu, sau s-au rugat, sau au ajutat pe aproapele lor sau altceva, de dragul Meu, aceia dincolo vor fi prietenii Mei”.
Si cum Mantuitorul nu are cuvant mincinos, nu te descuraja crestine, orice s-ar intampla. Nadejdea ta sa fie pururea la Domnul, la Bunul Dumnezeu ca El le are pe toate in puterea Lui!(Dintr-o conferinta a monahului Efrem Sihastrul la ASCIasi)Biserica Savinesti Pr.Const.Lupu

Filed under: PILDE, , , ,

CREDINȚA

muntele credintei

In ultimul timp aud tot mai mult și mai mult despre credință, de creștinul care are nevoie să aibă credintă, de omul care trebuie sa trăiască prin credintă, care se roagă cu o credință de neclintit că aceea ce cere este după voia lui Dumnezeu, că prin credinta cererile lui mari și rugaciunile pot fi ascultate.

Si eu cred…că asa trebuie să fie, cred că fără credinta in lucruri mari si fără să cerem lucruri mari nu prea avem ce face noi ca si credinciosi…doar sa devenim plictisiti, plictisitori, slabi, patetici, fara viata si fara dragoste.

Am auzit de un ”bunel”mai vârstnic care trebuia sa treaca un deal ca sa ajungă la biserică, si în acea zi ajuns ostenit de urcuș, s-a predicat inimii lui despre credinta în care  Domnul Iisus Hristos spune că mută munții:
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă(Mt.17,20).
Întors acasă inainte sa se puna să se odihnescă s-a rugat:
– „Doamne Te rog să muți tu dealul acesta dintre mine si biserica că Tu vezi ce greu imi este să ajung duminica la Sfânta Liturghie” si tot repetând, a dormit. Când s-a trezit a mers la geam.A văzut că dealul este incă acolo și a zis: „Am știut eu”!…

Suntem o generatie care ne ridicăm,ne trezim… și de multe ori clădim pe lucruri care implică orice altceva decât credința. Cred că trebuie sa terminăm cu asta, să ne trezim și să incepem să aducem Domnului rugaciuni care mută munti, care schimbă suflete,sate, orase și care trezesc neamul și țara. Nu este voie să avem in viata noastră acel, „Am stiut eu!”, al necredinței.

Filed under: meditatii,

Alegerile tale

ceasul vietiiSe spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un Părinte, plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

 A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

 Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

 După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

După 7 luni sosi şi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

 Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al teilea a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

 – Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul. Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că, pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

 – Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întreă pe al doilea. Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine.

– Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul. Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am RĂBDARE; că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine…

  • Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că
  • la orice răscruce POT ALEGE… iar Viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

Filed under: Fără categorie, , , , , , ,

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).