Sfaturile unui bătrân diavolul față de unul mai tânăr

• Cum ai trimis în iad atâtea suflete?
  Bătrânul diavol:
• Prin frică!
  Cel tânăr:
• Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?
  Bătrânul:
• Nu…De o boală!
  Cel tânăr:
• Nu s-au îmbolnăvit? Nu erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?
  Bătrânul:
  -… s-au îmbolnăvit. Au murit. Exista un leac…
  Cel tânăr:
• Nu înțeleg…
  Bătrânul:
• Au crezut din greșeală că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA!!!
  Nu s-au îmbrățișat….Nu s-au salutat…S-au îndepărtat unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane…La tot ce este uman! Au rămas fără bani. Și-au pierdut locul de muncă. Dar au continuat să se teamă pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat la libertate. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mers nicăieri. Nu și-au vizitat rude și prieteni.
  Lumea s-a transformat într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari.
  Au acceptat totul!!! Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile…
  Nu au trăit, au murit în fiecare zi!
  A fost ușor să le iau sufletele mizerabile…

Filed under: Fără categorie

Alergatul bine

Se povesteşte că un împărat a organizat o mare întrecere la care urmau să participe toţi tinerii din împărăţie. Câştigătorul avea să primească o pungă de aur. Linia de sosire se găsea în curtea palatului împărătesc.

Cursa a început şi alergătorii au avut surpriza ca în mijlocul drumului care ducea la palatul împărătesc să găsească o grămadă înaltă de pietre. Unii au trecut pe lângă, alţii pe deasupra şi până la urmă au ajuns în curtea palatului. Toţi participanţii au trecut linia de sosire, cu excepţia unuia. Împăratul nu a declarat cursa terminată.

După o vreme, un alergător solitar a păşit pe poartă. A ridicat o mână însângerată şi a spus: „O, împărate, îmi pare rău că am sosit aşa de târziu, dar vezi tu, în mijlocul drumului am dat peste o grămadă de pietre şi mi-a luat ceva vreme să le dau la o parte. Ba chiar m-am şi rănit.” După care a ridicat şi cealaltă mână în care ţinea o pungă şi a spus: „O, prea mărite împărate, iar sub grămada de pietre am găsit această pungă cu aur.”

Şi împăratul a răspuns: „Fiule, tu ai câştigat cursa, pentru că cine face calea mai sigură pentru cei din urmă, acela aleargă cel mai bine.” În tot răul e şi un bine, unul bine ascuns.

Sfinţii au străbătut calea cea mai lungă pe care o poate străbate o fiinţă umană: calea ce duce de la iad la rai. Sau chiar o cale şi mai lungă: calea de la diavol la Dumnezeu(Iustin Popovici).Nu sunt sigură cum va fi raiul, sunt sigură însă că atunci când murim, când vine vremea ca Dumnezeu să ne judece, el nu te va întreba „Câte lucruri bune ai făcut în viaţa ta?” ci mai degrabă „Cât suflet ai pus în tot ceea ce ai făcut?”(Maica Tereza)

Filed under: Idei, PILDE

Totul se poate în Dumnezeu

Un tânăr care lucra în armată a fost umilit în mod constant pentru că a crezut în Dumnezeu. Într-o zi, Căpitanul a vrut să-l umilească din trupe.
L-a sunat pe tânăr și i-a spus: Tinere vino aici, ia cheia și du-te să parchezi Jeep-ul din față. Tânărul a răspuns:
Nu pot conduce! Căpitanul i-a răspuns: Atunci cere-i ajutorul Dumnezeului tău! Arată-ne că există!
Tânărul a luat cheia, s-a dus la vehicul și a început să se roage. Apoi a parcat mașina așa cum dorea căpitanul.
Când tânărul soldat a ieșit din Jeep i-a văzut pe toți plângând. Toți i-au spus: – Vrem să-l slujim pe Dumnezeul tău! Tânărul soldat s-a minunat și a întrebat ce se întâmplă? Căpitanul plângând deschise capota jeepului și-i arătă tânărului: – că mașina nu avea motor!
Atunci băiatul a spus: – Vezi?
Acesta este Dumnezeul pe care îl slujesc, nimic nu este imposibil cu Dumnezeu, Dumnezeul care dă viață celui care nici măcar nu există. Poate credeți că acestea sunt lucruri imposibile, dar cu Dumnezeu totul este posibil

Filed under: PILDE