Impărtăşania

Pare ingenuu, dar o poveste de-a Fraţilor Grimm explică, într-o oarecare măsură, modul în care Euharistia vindecă rănile păcatului.

Era odată cineva care a încheiat un pact secret cu fiul său: acesta putea să facă tot ce-i plăcea, dar trebuia să bată un cui într-o scândură de fiecare dată când făcea un păcat şi îl putea scoate după ce îl repara printr-un act de virtute.

După câtva timp, scândura era plină de cuie. Tânărul s-a alarmat văzând cât rău făcuse. S-a hotărât, aşadar, să-şi schimbe felul de a trăi; aşa au înflorit faptele de virtute. Cuiele au dispărut unul câte unul.

În ziua în care a fost scos ultimul cui, tatăl l-a îmbrăţişat pe fiu, bucurându-se cu el. L-a strâns la piept şi şi-a dat seama că plângea: “De ce plângi? l-a întrebat. Ar trebui să fii fericit şi mulţumit că ai putut să scoţi toate cuiele”. “E adevărat – a răspuns celălalt: cuiele au fost scoase, dar semnele, semnele au rămas!”

Chiar după o spovadă bună, sufletul nostru prezintă semnele, rănile, urmele bolii păcatului: şi de aceea este necesară sfânta Împărtăşanie, ea şterge acele semne, face să dispară toate rănile, urmele slăbiciunii noastre. “Pătimirea” lui Cristos vindecă totul (Pr. R. FRASCISCO).

Filed under: PILDE