Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

GRUPUL CELOR 99

ILove99_Square_NoHastag_v03_600pxW

 

Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viaţă luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuşi.Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra. Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ţinutului, era nefericit şi posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viaţa lui???…….

Regele l-a întrebat pe slujitor: „De ce eşti atât de fericit?”
Omul a răspuns: „Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea şi cu mine nu avem nevoie de prea mult – doar un acoperiş deasupra capului şi mâncare caldă pentru a ne umple stomacul”.

Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere. După ce a ascultat problema regelui şi povestea servitorului său, sfetnicul a replicat: „Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Grupul 99”.

„Grupul 99? Ce anume este acesta?”, a întrebat regele.
Consilierul a răspuns: „Majestate, pentru a înţelege cu adevărat ce înseamnă Grupul 99, puneţi 99 de monede de aur într-o pungă şi lăsaţi-o la uşa acestui slujitor”.

Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui… Atât de multe monede de aur! El a început să le numere şi, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede. Dar o întrebare nu îi dădea pace servitorului: „Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? Cu siguranţă, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!” A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea.

În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câştiga acea monedă de aur şi a întregi suma. Din acea zi, viaţa slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos şi îşi critica familia pentru că nu îl ajuta să câştige acea monedă de aur. Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra. Martor al aceastei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit.

Neînţelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns.
Acesta i-a spus: „Majestate, el a intrat acum în Grupul 99. Grupul 99 este un nume dat acelor oameni care au suficient pentru a fi fericiţi, dar nu sunt niciodată mulţumiţi, pentru că tânjesc mereu după mai mult şi se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-şi în sinea lor: “Trebuie să obţin acest ultim lucru şi apoi voi fi fericit pentru toată viaţa”.

MORALA: putem fi fericiţi chiar şi cu foarte puţin în viaţa noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare şi mai bun, începem să ne dorim chiar mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru.

Toate acestea ca preţ pentru dorinţele şi nevoile noastre aflate mereu în creştere….dar niciodata indeajuns satisfacute!……

Anunțuri

Filed under: Idei, PILDE

Cine sunt eu?

facebook_1508083667949

Un bătrân mergea pe stradă şi se întreba:
-Cine sunt eu? Mă privesc şi nu mă recunosc în trupul acesta îmbătrânit. Cine sunt eu cel de-acum?
Iar gândul îi răspundea:
-Eşti tu, cel care ţi-ai petrecut viaţa în desfătări… în desfătări… desfătări… auzea ca un ecou.
A scuturat din cap ca şi cum ar fi vrut să alunge gândul şi s-a întrebat din nou:
-Cine sunt eu?
-Eşti tu, cel căruia nu i-a păsat de nimeni, care a trăit doar pentru el… el.. el… i-a răspuns gândul.
A făcut un gest cu mâna ca şi cum ar fi vrut să alunge cuvintele şi s-a întrebat din nou:
-Cine sunt eu?
-Eşti cel pe care l-au construit faptele lui, un om urât… urât… urât, i-a răspuns gândul.
Şi-a şters fruntea de sudoare şi s-a aşezat pe o bancă. Şi-a privit mâinile îmbătrânite.
-Cu mâinile acestea, ai luat ce nu ţi s-a cuvenit, cu mâinile acestea ai lovit fără să-ţi pese, cu mâinile acestea ai ţesut planuri care i-au rănit pe alţii, şi multe lucruri urâte ai făcut cu mâinile acestea… i-a spus gândul
Bătrânul şi-a ascuns mâinile în buzunare şi a început să tremure. A ridicat capul şi a văzut cupola unei biserici. Cu mâinile în buzunare s-a îndreptat încet spre biserică. Acolo, s-a uitat la icoana Mântuitorului şi a spus în şoaptă:
-Doamne, sunt un om urât. Aşa urât şi gârbovit mă mai primeşti la Tine?
Şi uşa bisericii s-a deschis…

Filed under: Idei, meditatii

Trece

inel

 

 

Există o povestioară care spune că într-o zi Regele David a cerut celui mai faimos bijutier din Israel să-i facă un inel la care, când se va uita, de va fi vesel, să devină trist, iar de va fi trist, să devină bucuros. I-a acordat bijutierului trei zile pentru a-i face acest inel special, iar dacă nu va reuși, i se va lua viața.

Bijutierul, care nu cunoștea farmece sau vrăji, a căzut într-o tristețe care ducea spre disperare, deoarece, oricâte pietre prețioase ar fi pus inelului, și oricât de pur ar fi fost aurul din care l-ar fi făurit, nu avea atâta putere, încât să schimbe radical starea de spirit a unui rege.

Trecuseră două zile, dar mintea bijutierului nu a putut scoate la capăt în nici un fel porunca regelui. Se plimba pierdut, deja văzându-și capul undei erau picioarele, atunci când Solomon, copil fiind, s-a apropiat de el.

– De ce ești atât de abătut și îngândurat? l-a întrebat micul Solomon pe bijutierul regal.

– Tatăl tău, regele, mi-a poruncit să-i făuresc un inel unic, iar atunci când va fi trist și se va uita la inel, să se înveselească, iar de va fi prea vesel, să se întristeze. Iar eu nu am puteri magice, să fac acea bijuterie. Mai am o singură zi la dispoziție, iar dacă nu îndeplinesc porunca, voi plăti cu viața. Sunt pierdut!

Solomon, a cărui înțelepciune radia încă de pe atunci, i-a șoptit bijutierului ceva la ureche. Iar bijutierul, nemaiștiind ce să facă de bucurie, a și fugit în atelier.

A doua zi, regele David a chemat la el bijutierul, care i-a dat inelul cerut. Regele era supărat în acea zi și fața îi era întunecată de griji.

A luat inelul, l-a studiat, după care, înseninându-se la față și râzând în același timp, a poruncit i se dea bijutierului doi saci de galbeni.

Pe inel erau inscripționate cuvintele: ȘI ASTA VA TRECE!

Nu a fost nevoie de nici o vrajă, cuvintele au o putere mai mare decât orice. Iar regele, cu acel inel și cu cuvintele pline de înțelepciune, a reușit să ajungă la echilibrul de care avea nevoie.

Trebuie să ne bucurăm la maxim de momentele fericite, pentru că vor trece curând, iar tristețea nu trebuie să ne doboare, pentru că totul e trecător, chiar și necazurile.

Citește restul acestei intrări »

Filed under: Idei, PILDE

Oamenii sunt ceea ce găsim în ei

 

„Era odată un bătrân înțelept care şedea la marginea unei oaze, la
intrarea unei
cetăți. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă:

– Nu am fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:

– Cum erau locuitorii orașului de unde vii?

– Egoiști şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.

– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.

Puțin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse
aceeași întrebare, iar acesta îi răspunse în aceeași mod. Răspunsul tânărului a fost însă diferit.

– Oamenii erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiți. Aveam mulți prieteni și cu greu i-am părăsit…

– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăți, răspunse înțeleptul.

Un neguțător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat, auzise aceste
convorbiri şi, pe când cel de-al doilea se îndepărta, se întoarse spre
bătrân şi-i zise cu reproș:

– Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite la aceeași întrebare
pe care ți-o adresează două persoane?

-Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraș prieteni, va găsi şi aici tovarăși credincioși şi de
încredere.

Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.”

Să nu uităm că de noi depinde ce imagine ne formăm despre ceilalți, pentru
că oamenii “strălucesc” în funcție de lumina în care noi îi așezăm.

Vrei să-l găsești de bun, de bun îl vei găsi. Vrei să-l găsești de rău,
astfel îl vei afla. Iar dacă judecăm oamenii, nu mai avem timp să-i iubim.
Nimeni nu e perfect atâta timp cât nu-l iubești…

Pentru a avea ochi frumoși, uită-te după ce e bun în alții. Pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune. Un om special nu îl cunoști după
chip, ci după suflet.

“Oamenii frumoși NU sunt întotdeauna BUNI, dar oamenii BUNI sunt întotdeauna frumoși.”

Filed under: PILDE

Mulţi chemaţi, puţini aleşi

Un om credincios şi bogat, când fu aproape de-a muri, zise că dorinţa lui de pe urmă este ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă. Când muri, într-adevăr toţi prietenii veniră la locuinţa lui ca să-l întovărăşească la locul de veci.

Când însă alaiul o luă, spre cimitir, iată că se pomi o ploaie mare.

La început, toţi prietenii se ţinură bine. Dar cu cât cortegiul înainta, cu atât, unul câte unul din prietenii mortului, se furişau – şi plecau acasă, până ce la cimitir ajunseră numai doi, care avuseră puterea să înfrunte ploaia.

A doua zi, când se deschise testamentul acelui om bogat, aflară că el îşi lăsase averea acelora dintre prietenii lui care aveau să meargă până la groapă. Aşa că cei doi prieteni împărţit între ei averea.

Aşa este, iubiţii mei, şi cu Biserica noastră, Ea cheamă la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum.

Aşa că puţini ajung la ţinta alergării…

Mulţi chemaţi, puţini aleşi.

Filed under: Idei, PILDE

Despre Smerenie

fericitul-augustin„Odata, ma plimbam cu tatal meu cand, la o cotitura, dupa o clipa de tacere, el m-a intrebat: – In afara de ciripitul pasarelelor, mai auzi si altceva? Mi-am ascutit auzul si, dupa cateva secunde, i-am raspuns: – Aud zgomotul unei carute. – Asa este, – a spus tatal meu – este o caruta goala. L-am intrebat: – Cum de stii ca este o caruta goala, daca inca nu o putem vedea? Iar el mi-a spus: – E foarte usor sa stii cand o caruta este goala, fiindca cu cat este mai goala, cu atat face mai mult zgomot. Astazi, adult fiind, cand vad o persoana care vorbeste prea mult, intrerupand conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportuna, laudandu-se cu ceea ce poseda, simtindu-se atotputernica si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, inca mi se pare ca mai aud vocea tatalui meu, spunand: „Cu cat este mai goala caruta, cu atat mai mult zgomot face”. Smerenia consta in a trece sub tacere virtutile noastre si de a le permite altora sa le descopere. Nu uitati ca exista oameni atat de „saraci”, incat nu au nimic altceva decat BANI ?i MANDRIE. Nimeni nu este mai gol la suflet decat cel care este plin de sine insusi. Smerenia este temelia Sfinteniei. Smerenia ii alunga pe draci. Smerenia fara nicio osteneala a mantuit pe fiul risipitor, pe vames, pe talharul cel de-a dreapta, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit.
Preot Ioan

Filed under: Idei, meditatii, PILDE

Ura

citat-ion-minulescu-ura

Intr-o zi, o profesoara le-a spus copiilor din clasa ei sa vina cu o punga de plastic cu cativa cartofi. Fiecare cartof va primi numele unei persoane pe care copilul o uraste. A doua zi, fiecare copil a adus cartofi. Unii aveau doi cartofi, altii trei… in timp ce cativa aveau cinci.
Profesoara le-a spus ca trebuie sa care in ghiozdanelul lor pungile cu cartofi timp de o saptamana, oriunde ar merge.

Zilele au trecut… copiii au inceput sa se planga de mirosul puternic dat de cartofii mucegaiti. De asemenea, cei care aveau cinci cartofi aveau o punga mai mare si mai grea in comparative cu cei cu doi sau trei cartofi.
La sfarsitul saptamanii, copiii au fost usurati ca jocul s-a incheiat. Profesoara i-a intrebat: “Cum v-ati simtit carand dupa voi o saptamana intreaga o punga cu cartofi?”

Copilasii au spus tot ce aveau pe inima, plangandu-se de problemele cu care s-au confruntat in timp ce transportau cartofii urat mirositori.

Profesoarea: “Asta se intampla cand purtati ura in inima voastra pentru o persoana. Mirosul de ura va va contamina mintea si va fi purtat de voi oriunde mergeti. Daca nu puteti tolera mirosul de cartofi mucegaiti.. pentru doar o saptamana, va puteti imagina cum este sa porti ura in inima voastra pentru o viata intreaga?”

Filed under: meditatii, PILDE

Cum arată Dumnezeu?

nevazator

Un om care era orb din naștere a cerut odată un pahar cu lapte si a intrebat pe cel care i l-a adus:
„Cum arată laptele?” I s-a raspuns:”Laptele este un lichid alb”. Orbul iar a intrebat:”Dar ce inseamna alb?”

Omul i-a spus:”Albul este culoarea lebedei”. Orbul iar a intrebat:”Ce este o lebada?” Celalalt i-a raspuns:”Lebada este o pasare cu un gât indoit”.

„Dar ce inseamna îndoit?” l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:”O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit”. Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:”Acum știu cum arată laptele!”

Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbească despre Dumnezeu.S-ar putea să ni se pară ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb să cunoască infațisarea laptelui dintr-un cot indoit.

Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fată de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.

Filed under: Idei, meditatii

Invat …dezvat

upgrade

Noi am învățat: să aprindem lumânări și să facem avorturi; să sfințim crenguțe de salcie și să ne ruinăm familile; să construim biserici și să trăim în curvie; să ne închinăm la icoane și să rămânem indiferenți la suferința altora; să mergem la biserică și să-i chinuim pe cei de acasă.

Oare poate să mai continuie mult timp această stare a lucrurilor? Există o cale de ieșire? Desigur! E timpul să încetăm să trăim „conform conștiinței”, și să începem în sfârșit să trăim conform Evangheliei, pentru că s-a dovedit că nu prea ne putem baza pe conștiința noastră, iar uneori chiar e imposibil. Este timpul să ne oprim în sfârșit să credem „în suflet” și „în felul nostru”, deoarece să ne hrănim copiii în suflet, să primim salariu în suflet și să fim comod îmbrăcați în suflet nu e prea posibil.

Este timpul să ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos că „nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Mt. 7, 21). Ne-am bucurat prea devreme de „renașterea credinței” și prea repede am uitat că uneori credința, e mai rea decât necredința, căci de fapt Hristos a fost răstignit nu de atei. Sensul credinței constă în transformarea interioară a omului, iar atunci când un asemenea scop nu există, credința devine ipocrizie și fariseism, sau doar un ritual, care are scopul să ne încreadă că suntem „duhovnicești” și „credincioși”.(Pr. Roman Matiukov)

Filed under: Idei, meditatii

Puterea pocăinței

desert

Lacrima pocaintei

 

Un oarecare tot greşea şi tot se căia. Aşa a petrecut întreaga viață. În cele din urmă, s-a mărturisit şi a murit. Un duh rău a venit să ia sufletul lui şi a spus:

– E al meu!

Domnul însa a spus:

– Nu! S-a căit!

La aceasta, diavolul a răspuns:

– Chiar dacă s-a căit, el a greşit mereu.

Atunci, Domnul i-a răspuns:

– Daca tu, rău fiind, iarăşi îl primeai, după ce el se căise înaintea Mea, cum dar Eu să nu-l primesc, după ce el, greşind, iarăşi s-a întors la Mine cu pocăință? Uiți tu oare că eşti rău, iar Eu sunt bun?

Filed under: PILDE

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).