Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

Suflete, iar e Anul Nou…

 Privirea îmi e ațintită la icoana luminată de candela pâlpâitoare.

       Un nou răsărit. Peste câteva clipe, un nou apus. Este ultima dimineață din an. Ultima. Cea din urmă. Cea mai recentă. Mi-am abandonat prezentul. Alerg prin propriile-mi gânduri, în căutarea sufletului meu, rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou…!
  Îmi amintesc bine dimineața primei zile din acest an. Mai știi suflete? Totul strălucea. De alb. De început. De speranță. De Liturghie. Parcă îți era teamă, să pășești suflete, ca să nu te risipești…

Când s-a scurs un an? Când s-au închinat clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au prelins, împreună, de mână? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
Sosit-a Revelionul. Adică Trezirea, suflete!
În liniște, limpezime, vioiciune, agerime a minții, curățenie sufletească și cumpătare, să-L cauți.
Căci, timpul tău, suflete, este timpul mântuirii.
Și nu știi cât timp vei mai avea…
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât seara și, fără să ne dăm seama, vine noaptea peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut.
De când nu am mai stat noi doi, în bucătăria inimii, de vorbă, la un ceai de gălbenele?
Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, suflete al meu, trec lunile, trec anii… pentru că timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenţia noastră, acolo este şi energia noastră şi acolo unde este energia noastră, acolo este Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului şi vieţii noastre! Unde dorim să fim noi, cu toată fiinţa noastră?
Ne-a măsurat Dumnezeu, suflete, clipele.
Câte-s risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele?
Câte au fost sincere?
Trecut-a prin sită deasă, Domnul, gândurile noastre…Câte sunt de măcinat pentru pâinea lui Dumnezeu, vrednice de a gusta din Ospățul Stăpânului?
Câte dintre ele, le-am pune la vedere, la defilare, fără să roșim, suflete?
Ne-a măsurat, Dumnezeu și lacrimile. Ale noastre.
Și pe cele pricinuite de către noi, suflete…
Dumnezeu ne-a numărat firele de păr alb din cap, puținul rugăciunii, secundele în care am tăcut.
Un om care a trăit 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de 37 milioane minute.
Suflete, minutul cel trăim acum e prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu.
Lasa-L să îmbrățișeze tot.
Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: 𝙎𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩𝙚, 𝙞𝙖𝙧 𝙚 𝘼𝙣𝙪𝙡 𝙉𝙤𝙪…!

Filed under: Idei, ,

Atât eu cât si tu suntem EL

Într -o zi , un copil fără încălțări ,se oprește în fața vitrinei unui magazin de încălțăminte. Stătea acolo nemișcat de ore bune ,tremurând de frig.

O doamnă îl vede ,se apropie de el si îl întreabă pe un ton blând :

-Micuțule prieten,ce privești cu atâta interes în vitrină ?

Băiețelul fără să întoarcă capul îi răspunde :

-Îl rog pe Dumnezeu să -mi dăruiască o pereche de pantofi.

Emoționată până la lacrimi ,femeia îl prinde de mână si îl roagă să intre cu ea în magazin.

Acolo îi cere vânzătorului o duzină de perechi de şosete si o pereche de pantofi care să se potrivească micuțului. Apoi îl întreabă dacă poate să meargă la baie să -l spele pe picioare .

-Sigur că da, primi imediat răspunsul!

Vă aduc si un lighean si fireşte un prosop.

Cu multă grijă femeia îi spală picioruşele firave si pline de răni ,apoi le usucă în prosop si îi pune şosetele si pantofii .

-Gata micuțule ,acum îți va fi bine .Cu lacrimi şiroindu-i pe obraz ,îi mângâie fața si părul, cu o iubire pe care acesta niciodată nu o mai simțit -o înainte.

Privind-o fix ,cu acea privire cu care privise înainte vitrina , copilul timid îşi apropie degetele de fața ei , îi şterge lacrimile si cu cel mai fericit glas o întreabă :

-Doamnă, dumneavoastră sunteți soția lui Dumnezeu ?

Femeia copleşită ,îi răspunse;

-Nu ,micuțule ,nu sunt soția lui Dumnezeu !

Sunt doar trimisă de El să trăiesc experiența fericirii de-a dărui,aşa cum tu eşti experiența fericirii de-a primii.

Atât eu cât si tu suntem EL !

Filed under: Fără categorie

Cheia potrivită

La un preot a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.

– Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat-o preotul?

– Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.

– Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?

– Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.

Atunci, preotul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut preotului altă cheie.

– Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus preotul, mai încearcă!

Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.

– Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care-i cea potrivită – l-a rugat aceasta. Privind-o cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:

– Acum înţelegi ce-am vrut să-ţi dovedesc? Cum nu poţi tu deschide acea uşă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită şi, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!

“Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi” (Sfântul Vasile cel Mare)

Filed under: Idei, meditatii, PILDE

Există Dumnezeu

Într-o zi, un american s-a prezentat Sfântului Porfirie Kafsokalivitul și i-a spus că a ajuns la concluzia, că nu există Dumnezeu.

Sfântul Porfirie nu a reacționat, ci pur si simplu i-a zis:

– Ați cumpărat recent o proprietate în California. Când vă veți întoarce în localitatea dvs., să mergeti în partea de est a moșiei, unde este fântâna, săpați la o adâncime de 1-1,5 metri și veți găsi monede de aur spaniole și o amforă!

-Du-te, fă ce ți-am spus și apoi vino să discuțăm dacă există Dumnezeu.

Americanul, nu credea în cuvintele bătrânului, dar când s-a întors acasă și a mers la moșia lui, i s-a deschis curiozitatea. Într-adevăr, el a săpat în acel loc și a găsit exact numărul de monede și data monedelor și amfora, așa cum i-a spus Sfântul Bătrân! Americanul a fost șocat.
În vara următoare s-a dus din nou la Sfântul Porfirie și i-a spus totul.
-Batranul l-a ascultat cu atentie si la sfârșit i-a spus:

Copilul meu, nu știi, în moșia ta ce este acolo, cum poți ști ce este în cer?

Filed under: Idei, meditatii, Momente, PILDE

CINE ESTE DUMNEZEU ?

„Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la Religie.

Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical. Testarea începu.

-„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre simple, la două întrebări: 1. Cine este Dumnezeu? 2. Cum ştiţi că Dumnezeu există, dacă nimeni nu l-a văzut?

În 20 de minute, toţi copiii au finalizat lucrarea.Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări semănau. Cuvintele păreau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”… etc.

A treizecea însă era lucrarea lui Ernestino. Un pici blond, mărunțel, de o sensibilitate aparte. „Ernestino, vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei!”, își auzi el numele. Copilul vine şovăielnic, temându-se de o umilinţă. Simțea cum lacrimile îi inundă ochii. În privirea învăţătoarei însă zări bunăvoință și încurajare.

Începu așadar, cu emoție, să citească :„Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipseşte. Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem, viaţa va fi amară şi fără gust dacă El lipsește din ea”.

Miere Fotografii de stoc, Imagini de stoc si Vectori (Pagina 8) | Stockfresh

Filed under: Idei, meditatii, PILDE

Povestea a doi calugari ( Anul Nou )

„Am nevoie de untdelemn” a spus un călugar cândva, asa ca a plantat un puiet de maslin.

-Doamne, se ruga el, maslinul are nevoie de ploaie pentru ca plapândele-i radacini sa soarba apa si sa creasca. Trimite o ploaie blanda!”.

Si Domnul a trimis o ploaie blanda.- „Doamne, se ruga calugarul, copacul meu are nevoie de soare. Trimite soare, Te rog.” Si soarele a stralucit, poleind norii care mai picurau inca.

Acum niste ger, Domnul meu, ca sa-i intărească tesuturile” a strigat călugarul. Si iată, copăcelul scânteia de chiciură, dar spre seara muri.

Atunci calugarul s-a dus la chilia unui frate si i-a povestit pățania lui neobisnuita.

– „Si eu am plantat un copacel, răspunse acesta, si uite! Ii merge bine. Insă eu mi-am incredintat copacul Dumnezeului sau. El, care l-a creat, stie mai bine decât unul ca mine ce-i trebuie unui pom. Nu am pus nici o conditie, nu am stabilit metode sau mijloace.

– „Doamne, m-am rugat, trimite-i ceea ce-i trebuie: furtuna sau soare, vant, ploaie sau inghet. Tu l-ai facut si Tu il cunosti.”

A mai trecut un an din viata noastră, incepe un altul nou. Sa invățam din pățania acestor călugari, să dăm mâna libera lui Dumnezeu in viata noastră, El ne stie mai bine, stie cum sa ne ia ca să ne facă roditori. ”Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti”. Proverbe 16,3.

Filed under: Fără categorie

Nu dezlega calul

Odată un cal a fost legat și se tot plângea ca cineva să-l dezlege… a venit un demon și l-a dezlegat..
Calul a intrat pe ogorul unui țăran și a început să mănânce recolta.
Proprietarul fermei s-a enervat, a luat pușca și a ucis calul.
Atunci, stăpânul calului s-a enervat și-a luat pușca și, din răzbunare, l-a ucis pe proprietarul fermei.
După aceea, soția proprietarului fermei l-a văzut și l-a ucis pe stăpânul calului.
Atunci fiul proprietarului calului s-a înfuriat groaznic și a ucis-o pe soția proprietarului fermei..
Vecinii furioși, l-au ucis pe băiat și i-au dat fac casei lui; Apoi l-au întrebat pe demon:

  • De ce ai făcut toate astea?
    Demonul a răspuns: eu, doar am dezlegat calul.
    SFÂRȘIT!

MORALA:
Diavolul face lucruri simple, pentru că știe că răutatea este în inimile noastre și noi singuri facem restul.
De aceea este bine să gândești înainte de a acționa, ca nu cumva un lucru neimportant să cauzeze mult rău.
Nu uita: cuvântul are puterea de a da viață și de a da moarte, de a binecuvânta sau de a blestema…

  • Gândește înainte să acționezi;
  • Gândește înainte de a vorbi.

Filed under: Idei, PILDE

Am văzut moartea

Un pustnic a intrat să se odihnească într-o peşteră. A găsit acolo un tezaur splendid!

A fugit strigând:

– Am văzut moartea!

Trei bandiţi l-au întâlnit şi, nevăzând în jur nici un pericol, l-au întrebat:

– Părinte, unde este moartea? Arată-ne-o!

Eremitul i-a condus la peşteră şi le-a arătat tezaurul descoperit. La vederea acestuia, cei trei s-au simţit pătrunşi de bucurie şi i-au spus sfântului:

– Ai dreptate, părinte. Pleacă departe de aici.

Au rămas singuri cu acel tezaur imens. Însă aurul era mult: cum să-l transporte?

S-au hotărât să-l trimită pe unul dintre ei în oraş pentru provizii abundente; ceilalţi doi trebuiau să rămână de pază la acea avere nesperată. Dar…

Dar cel care a coborât în oraş, ameţit de splendoarea aurului, s-a gândit:

– Eu, în oraş, voi mânca şi voi bea; apoi voi cumpăra hrană, dar o voi otrăvi; astfel, cei doi prieteni ai mei vor muri şi eu voi fi stăpânul întregului tezaur.

Dar cei doi rămaşi de pază s-au gândit:

– Tezaurul, împărţit la doi, are părţi mai mari. La întoarcere îl vom ucide pe colegul nostru.

Şi aşa au făcut: l-au omorât pe prietenul lor şi au mâncat alimentele otrăvite. Au murit toţi trei, înşelaţi de fascinaţia bogăţiilor

Filed under: Idei, PILDE

O problemă de… iubire

Se spune că într-o zi îngerii de la botez, păzitori ai oamenilor, s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu şi s-au plâns că nu ştiu ce să mai facă, fiindcă oamenii s-au făcut deosebit de nepăsători şi răi; au timp pentru toate relele, numai pentru rugăciune nu.

Domnul Dumnezeu i-a întrebat:- Voi ce părere aveţi, ce ar trebui să fac pentru ei?Îngerii au spus:- Doamne, măreşte-le ziua cu o oră şi noi le vom spune că este darul tău numai pentru ca ei să se roage.Bine, a zis Domnul.Şi ziua s-a făcut de 25 de ore. Dar oamenii tot nu s-au rugat.

Atunci îngerii s-au prezentat din nou în faţa Stăpânului, supăraţi pentru nepăsarea oamenilor:- Doamne, oamenii tot nu se roagă.Domnul i-a întrebat iarăşi:- Ce credeţi că ar trebui să le mai fac?- Doamne, fă-le ziua numai de 20 de ore! Îşi vor da seama cât de scurtă este viaţa şi cât de repede vine judecata ta şi aşa se vor ruga.Domnul a aprobat cererea şi viaţa a devenit mai scurtă.

Dar nici acum oamenii nu îşi făceau timp să se roage. Îngerii au mers din nou în faţa Creatorului şi s-au plâns că oamenii sunt tot răi.- Ce-i de făcut? i-a întrebat Domnul.Îngerii n-au mai avut nimic de adăugat şi Dumnezeu le-a spus:

– Rugăciunea nu este o problemă de timp, ci de iubire. Cine mă iubeşte găseşte timp suficient în cele 24 de ore ca să se roage.Şi a lăsat timpul ca mai înainte.Rugăciunea este cea mai grea faptă bună. Cred că v-aţi dat seama.

Creştinii practicanţi fac multe fapte bune: ajută pe aproapele, citesc cărţi sfinte, se ostenesc în vreun fel sau altul, dar când e vorba de rugăciune… De ce oare? Pentru că rugăciune înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu, iar vrăjmaşului nu-i convine. Pentru aceasta sunt piedici de tot felul, şi înainte de rugăciune, şi în timpul rugăciunii.

Filed under: Idei, meditatii, Sarbatori

Ce este minunea ?

La un sihastru a venit odată un creştin şi i-a zis: -Am auzit că voi aici săvârşiţi minuni.

– Depinde cum înţelegi, – i-a răspuns stareţul, pentru tine este o minune când Dumnezeu îndeplineşte dorinţa cuiva, dar pentru mine – când oamenii îndeplinesc voinţa lui Dumnezeu!

Filed under: Idei

Top click-uri

  • Niciunul

Categorii

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).