Blo GÂND

cuvinte…cuvinte

SARPELE și LICURICIUL

Odată un șarpe urmarea un licurici. După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui:
-Pot să-ți pun trei întrebări?
-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui – zise șarpele -, dar cum urmează sa te mănânc, poți să întrebi!
-Fac parte din hrana ta zilnică?
-Nu! răspunse șarpele..
-Ți-am făcut vreun rău?
-Nu, sigur că nu!..
-Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci? întrebă exasperat licuriciul..
-Pentru că nu suport să te văd strălucind!.. răspunse încordat șarpele..

Morala: când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlați și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbra.

P.S.: șerpii care mănâncă licuricii, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna.

Reclame

Filed under: PILDE

Adevarul si minciuna

Conform unei legende din secolul XIX , Adevărul și Minciuna se întâlnesc într-o zi. Minciuna îi spune Adevărului: „Astăzi este o zi minunată!”, Adevărul se uită pe cer și constată că ziua chiar era minunată. Ei petrec ceva timp împreună, ca mai apoi să ajungă la o fântână. Minciuna îi spune adevărului: „Apa este foarte bună, hai să facem o baie împreună”. Adevărul, din nou suspect, verifică apa și descoperă întradevăr că aceasta este foarte bună. Se dezbracă amândoi și încep să facă baie.
Deodată, Minciuna iese afară din apă, se îmbracă cu hainele Adevărului și fuge. Furios, Adevărul iese afară din fântână și merge să caute Minciuna pentru a-și recupera hainele. Lumea, văzând Adevărul gol-goluț, își mută privirea cu ură și dispreț. După un timp, bietul Adevăr se întoarce în fântână și dispare pe vecie, ascunzându-și rușinea.
De atunci, Minciuna face încojurul lumii, îmbrăcat ca Adevărul, satisfăcând nevoia societății, pentru că, Lumea, în orice caz, nu are nicio dorință să vadă Adevărul gol-goluț.

Filed under: Fără categorie

”Și asta va trece”!

„Îți voi spune o poveste sufistă foarte veche…
Un rege și-a chemat înțelepții de la curte și le-a zis: „Urmează să îmi fac un inel foarte frumos. Am unul dintre cele mai bune diamante posibile. Vreau să pun înăuntrul inelului un mesaj care să-mi poată fi de ajutor într-un moment de disperare covârșitoare. Mesajul trebuie să fie foarte scurt, ca să poată fi ascuns în inel, sub diamant.”
Erau cu toții înțelepți, erau cu toții mari învățați; ar fi fost capabili să scrie tratate grandioase. Dar să-i dea un mesaj nu mai lung de doua-trei cuvinte, care sa-l ajute în momente de disperare cruntă … S-au gandit, au cautat in cartile lor dar n-au gasit nimic.
Regele avea un servitor batran, care ii era aproape ca un tata – fusese slujitorul tatalui sau. Mama regelui murise de timpuriu, iar slujitorul acesta avusese grija de el, asa ca nu era tratat ca un servitor. Regele avea fața de el un imens respect. Batranul i-a zis: „Eu nu sunt un intelept, nu sunt un invatat, dar stiu mesajul – fiindca nu exista decat un singur mesaj. Iar oamenii acestia nu ti-l pot da; el nu poate fi dat decat de catre un mistic; de un om care s-a cunoscut pe sine. In indelungata mea viata la palat, mi-a fost dat sa intalnesc tot felul de oameni, iar printre ei am intalnit odata un mistic. Fusese si el un oaspete al tatalui tau, iar eu am fost cel care s-a ocupat de el. La plecare, in semn de multumire pentru serviciile mele, mi-a dat acest mesaj” , si batranul i-a scris pe o bucatica de hartie. L-a impaturit si i-a zis regelui: „Sa nu-l citesti, sa-l tii ascuns in inel. Deschide-l numai cand orice altceva a dat gres, cand nu mai exista cale de iesire.”
Acel moment a venit nu peste multa vreme. Tara a fost invadata, iar regele si-a pierdut regatul. Fugea pe calul sau ca sa-si salveze viata, iar dusmanii erau pe urmele lui. El era singur; ei erau multi. A ajuns intr-un loc unde cararea se termina, a ajuns intr-un punct mort. Nu se putea intoarce, ar fi insemnat sa dea peste dusman; acesta se apropia, se auzeau copitele cailor. Inainte nu se mai putea duce, iar alta cale nu mai era…
Deodata si-a adus aminte de inel. L-a deschis, a scos hartia si a gasit acolo un mesaj extraordinar de pretios. Statea scris atat: „Si asta va trece”. O mare tacere l-a cuprins cand a citit aceasta propozitie: „Si asta va trece”
Si a trecut.
Totul trece nimic nu dainuie in lumea aceasta. Dusmanii care il urmareau pesemne ca s-au ratacit prin padure, pesemne ca au apucat-o pe o alta carare; incet, tropotul copitelor s-a stins, pana nu s-a mai auzit deloc.
Regele le-a fost cum nu se poate mai recunoscator slujitorului si misticului necunoscut. Cuvintele acelea s-au dovedit miraculoase. A impaturit hartia, a pus-o la loc in inel, si-a adunat oastea din nou si si-a recucerit regatul. Iar in ziua in care intra victorios in capitala lui, pretutindeni era sarbatoare, muzica, dans – iar el se simtea foarte mandru de el.
Batranul era prezent si mergea pe langa trasura. El i-a spus regelui: „Acesta este de asemenea un moment potrivit ca sa citesti mesajul.”
Regele i-a zis: „Ce vrei sa spui? Acum sunt victorios, oamenii sarbatoresc. Nu sunt lovit de disperare, nu sunt intr-o situatie fara iesire.”
Batranul i-a spus: „Asculta. Sfantul mi-a spus asa: mesajul asta nu e numai pentru restriste, el e si pentru ceasurile de veselie. Nu e numai pentru atunci cand vei fi infrant; e si pentru atunci cand iesi victorios – nu doar cand esti cel de pe urma, ci si cand esti primul”.
Iar regele a deschis inelul, a citit mesajul: „Si asta va trece”. Si deodata aceeasi pace, aceeasi tacere in mijlocul multimilor jubiland, celebrand, dansand… dar mandria, egoul disparuse.
Totul trece.
Regele l-a rugat pe batranul servitor sa vina sa sada alaturi de el in trasura. L-a intrebat: „Mai e si altceva? Totul trece. Mesajul tau mi-a fost de un ajutor imens”.
Batranul i-a zis: „Al treilea lucru pe care l-a spus sfantul a fost: „Adu-ti aminte ca totul trece. Doar tu ramai; tu ramai pururi ca un martor”.
Tu esti realitatea; orice altceva nu e decat un vis. Visele frumoase si cosmarurile se succeda pe rand. Dar nu conteaza daca e un vis frumos sau un cosmar; ceea ce conteaza e cel care vede visul. Vazatorul este singura realitate…
Iar Cel care vede e intotdeauna prezent, douazeci si patru de ore din douazeci si patru; indiferent ce faci sau nu faci, El e acolo. E acolo de secole, de o vesnicie, asteptand ca tu sa devii constient de El…
Adu-ti aminte de El atunci cand ai o stare de bine, o euforie; adu-ti aminte de El cand suferi, cand esti nefericit. Adu-ti aminte de El in orice ambianta; in orice stare de spirit – adu-ti incontinuu aminte de El. In curand vei fi capabil sa ramai al Lui, nu va mai fi nevoie sa-ti amintesti.
Iar ziua aceea e ziua cea mai mare din viata unui om. In ziua aceea te luminezi. In ziua aceea te trezesti…te convertești!

Filed under: Fără categorie

Aproapele…

„Un om sărac l-a întâlnit un intelept și l-a întrebat:
– Inteleptule, de ce sunt așa de sărac?
– Pentru că nu practici generozitatea.
– Dar cum pot practica generozitatea, pentru că nu am nimic de oferit altora?
-Ai cinci lucruri cu care ai putea practica generozitatea, dar nu faci asta.
Cu fața ta poți darui zâmbete altora, dar nu faci asta.
Cu ochii tai, te poti uita la alții cu o privire de dragoste și grijă, dar nu faci asta.
Cu gura ta poți spune ceva bun pentru ceilalți, dar tu nu faci asta.
Cu inima ta , poti dori fericirea altora, dar nu faci asta.
Și cu corpul tău poți face ceva bun pentru ceilalți, dar nu o faci.
Ești la fel de bogat și tu.”

Filed under: PILDE

Invidia si furia

Intr-unul din satele japoneze traia un bătran samurai. In Japonia samuraii erau considerati cei mai viteji, corecti si intelepti oameni. Era o adevarata onoare să porti acest titlu.

Odata, un luptator tanar care auzise de acest batran samurai a venit la el. Tanarul era considerat cel rau si crud din mediul sau. Ii placea să foloseasca actiuni provocatoare si ii infuria mereu pe cei din jurul său.

Auzind de batranul samurai s-a gandit ca trebuie neaparat sa-l provoace si sa-i arate cât de tare este. S-a dus la bătran si a inceput sa arunce cu pietre in el, dar batranul isi vedea de invataturile sale, nici nu s-a clintit. Furios, tanarul a inceput sa-i adreseze cuvinte urate, batranul nici nu l-a auzit.

Daca a vazut ca nu reuseste nici asa sa-l faca pe bătran să reactioneze, a plecat. Invataceii batranului samurai au ramas uimiti ca mentorul lor nu reactionează. Au mers la el si l-au intrebat:

– De ce nu ai reactionat? Ti-a fost teama ca o sa pierzi?

Batranul si-a ridicat capul din cartile sale si le-a răspuns zâmbind:

– Daca cineva va veni la voi cu un dar si nu il acceptati, cine va detine acel dar?

– Darul va reveni celui care l-a trimis, au raspuns câtiva ucenici.

– La fel si pentru invidie, ură si blesteme. Până cand tu nu le accepti, acestea apartin celui care le-a adus.

Acest lucru este valabil si pentru insulte si furie. Până cand nu le veti accepta, ele nu vă apartin. Sunt ale acelui care le spune, deci nu va pot afecta viata, sanatate, emoțiile si gândurile.

Lasati oamenii rai să spuna ce vor, nu spun nimic despre voi, ci despre propriul caracter. Linistea ta este mult mai importantă decat răutatile unor oameni. Aveti grija de voi!


Filed under: Idei, PILDE

Așa,da!

O credincioasă, ce avea o faţă curată, foarte frumoasă, a fost întrebată odată de o doamnă elegantă:

“Te rog, spune-mi ce cosmetice foloseşti ?” Credincioasa, a privit-o şi a răspuns: pentru buze – adevărul , pentru voce – rugăciunea , pentru ochi – mila , pentru mîini – binefacerea , pentru inimă- dragostea..

Filed under: Idei, meditatii

Totul se intampla dintr-un motiv

A fost odata un barbat care a vrut sa traverseze singur Atlanticul. Din pacate, barca pe care el se afla s-a scufundat. El a fost purtat de valuri spre o insula nelocuita. A inceput sa se roage ca cineva sa il gaseasca si sa il salveze. In fiecare zi, statea pe tarm si se uita in larg in speranta ca va vedea o nava cu oameni care sa ii vina in ajutor.

Zilele au trecut si barbatul a inceput sa fie descurajat… a decis sa contruiasca o coliba din crengile adunate din padure. Asa se putea feri de ploaie si de animalele salbatice. Intr-o zi, dupa ce fusese in cautare de fructe salbatice, cand a revenit la coliba lui a vazut ca aceasta luase foc. Un nor de fum se ridica tot mai sus catre cer.

Cel mai rau lucru era ca impreuna cu mica lui coliba arsesera si tot ce stransese si mesterise de cand ajunsese pe insula. Nu mai avea absolut nimic si trebuia sa o ia de la capat.

Cu lacrimi in ochi, barbatul a cazut in genunchi si a intrebat: „De ce, Doamne? Cum se poate intampla asta cu mine? Ce am facut pentru a merita asa ceva?”

A doua zi, dis de dimineata, omul a fost trezit de sunetul unei nave. Nu ii venea sa creada. Cand echipajul navei a ajuns pe tarm, barnatul a intrebat: „Cum m-ati gasit?”
„Am vazut semnalul de fum!” – a raspuns unul dintre membrii echipajului.

Morala povestii: Oportunitati exista intotdeauna, de aceea nu trebuie sa ne dam batuti indiferent de cat de dificila pare sa fie viata noastra. In orice moment, la orice varsta, in orice loc… putem face o schimbare. Trebuie doar sa avem incredere in noi si sa nu renuntam niciodata. Totul se intampla dintr-un motiv.

Filed under: meditatii, PILDE

Ai nevoie de un duhovnic, care să ştie bine drumurile, pentru a evita locurile rele şi prăpăsti­ile

Ce fac agenţii de circulaţie care sunt postaţi pe drum? Le ara­tă şoferilor calea sigură, ca să ajun­gă nevătămaţi şi cu bine la destinaţie. Acelaşi lucru îl fac şi preoţii: „indi­că” sufletelor care li se încredinţează calea cea mai sigură şi mai lipsită de primejdie pentru Cetatea cea de Sus, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. „As­cultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13, 17). Şi tâlcuieşte că ascultarea faţă de duhovnici ne foloseşte nouă înşine, şi nu părinţilor duhovnici (aşa cum în­drumările pe care le dau agenţii de circulaţie folosesc şoferilor, iar nu lor înşişi!).

Dar vei spune: „nu ştiu de unul singur cum şi pe unde să călătoresc spre Cetatea de Sus. Am nevoie de duhovnic?”

Închipuirea, pofta cea păcătoasă, fuga după plăceri etc. îţi arată căile strâmbe ca drumuri drepte: „Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii” (Pilde 16, 25). Blaise Pascal ne spune: „Alergăm nepăsă­tori spre prăpastie, după ce aşezăm în fața noastră un obstacol, care să ne împiedice să vedem prăpastia”. Deci, pentru a evita locurile rele şi prăpăsti­ile, ai nevoie de un duhovnic, care să ştie bine drumurile (şi pe ca­re trebuie să-l asculţi!). Îmi vei spune din nou: „Cum pot să am încredere într-un preot care nici el nu ţine ceea ce-mi spune mie să fac?”

Când un agent de circulaţie desfrâ­nat îţi spune: „Acesta este drumul!”, îl vei asculta fără să iei seama la sta­rea lui morală. La fel să faci şi când es­te vorba despre îndrumătorul tău duhovnicesc! Vei asculta de el, fără să iei seama la faptele lui! Hristos a îndemnat poporul să asculte de fariseii pervertiți, pentru că ședeau în scaunul lui Moise (Matei 22, 2-3). Cu atât mai mult este valabil acest lucru pentru preoți, care sunt urmașii lui Hristos. „Oricât de destrăbălați ar fi, de oricâte «vai»-uri ar fi vrednici, de vreme ce lucrurile pe care le învață sunt conforme cu Sfânta Scriptură, ești dator să le dai ascultare, chiar dacă ei înșiși nu le țin, tocmai pentru că stau în Scaunul lui Hristos!”(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 72, 1, la Evanghelia Sfântului Matei)

Arhimandrit Vasilios Bacoianis, ”Duhovnicul și spovedania”, traducere de Preot Victor Manolache, Ed. de Suflet, București, 2012, pag. 96-98

Filed under: Idei, PILDE

Dumnezeu dă…

O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultători a fost însă foarte furios.
Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă. Bărbatul a aflat adresa, a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Astfel, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, brânzeturi și dulciuri. Imaginează-ți uimirea ei atunci când șeful i-a dat următorul ordin: ”Livrează produsele la această adresa, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele să-i spui că Diavolul.”
Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, ea a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare încât lacrimile îi curgeau din ochi. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată. Dar când si-a luat rămas bun, a întrebat-o pe femeie:
– Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse?
Femeia a răspuns:
– Nu. Nu are absolut nicio importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune.”

Filed under: meditatii, PILDE

DUHOVNICUL

 

clopotul duminica

„A venit o tânără și mi-a spus că vrea să vorbim. Și a început să spună, să spună. Știti cât mi-a vorbit? Nouă ore neîntrerupt!

Și atunci eu eram preot tânăr și n-aveam altă treabă, și am stat cu ea noua ore. Și, după ce am stat cu ea noua ore, mi-a zis: „Acum am terminat. Ce să fac?”.

Și eu i-am vorbit un singur minut.
I-am spus: „De acum înainte, să mergi în fiecare Duminică la bi­serică. Și în fiecare dimineață să te rogi. Și să mergi să asculți predicile, cuvintele duhovnicești.”

Și cea care mi-a vorbit nouă ore, fără ca eu să-i spun ni­mic, a plecat de acolo și le-a spus tuturor: „Cel mai bun duhovnic! Cel mai bun duhovnic!”. Dar nu i-am spus nimic. Singurul lucru pe care l-am facut a fost să am mare răbdare, să o ascult.

Știți, oamenii din ziua de azi au mare nevoie să găsească oameni care să-i asculte.
Nu de predi­catori au nevoie, ci de oameni care să le asculte durerea.

Și părintele duhovnicesc trebuie să aibă harisma de a asculta, nu de a vorbi. Vorbim în bi­serică, ținem predici, dar la spovedanie ascultăm, și ne rugăm în același timp.

Adică îi facem „duș” și aruncăm peste el apa rugăciunii și a dragostei.

V-am vorbit din propria mea experiență, din ceea ce încerc eu să fac. În cele din urmă însă, oa­menii nu ne aparțin nouă, sunt ai lui Dumnezeu.

Facem tot ce putem prin cuvântul nostru, prin tăcerea noastră, prin iubirea noastră de oameni, prin rugăciune – și, dincolo de toate acestea, să se facă voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu are mai multă dragoste decât noi…”

ÎPS Hierotheos Vlachos

Filed under: Idei, meditatii

“Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.” (Leo Buscaglia)

Mersul la Biserică

"Aş vrea, dacă aş putea, să vă arăt sufletele celor care nu merg la biserică, care nu participă la Sfintele Taine, care nu-L ascultă pe Dumnezeu; şi le-aţi vedea murdare şi respingătoare. Aşa cum trupurile nespălate sunt pline de mizerie şi duhoare, la fel şi sufletele care nu se curăţesc prin spovedanie, prin sfânta împărtăşanie şi prin învăţătură duhovnicească, sunt pătate de păcat. Aşa cum ogoarele nearate se umplu de buruieni, la fel şi sufletele necultivate duhovniceşte se umplu de mărăcinii răutăţii." (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-Participarea la slujbele Bisericii,“Problemele vietii”,Editura Egumenita).