„Trăia într-o mânăstire din România, un preot părintele Mina, devenit ulterior ieromonahul Mina.Acesta, ca să se odihnească după Sfânta Liturghie pleca în pădurea în mijlocul căreia se afla mânăstirea și acolo psalmodia , preamărea pe Dumnezeu prin Troparele Învierii și multe alte cântări.
Atunci se adunau păsărelele pădurii în jurul lui : pe cap, pe umeri, pe mâini și el le mângâia cu dragoste. De cele mai multe ori , când părintele cânta, păsărelele amuțeau și ascultau cântarea lui.Pentru că Liturghiile începeau noaptea și se încheiau în zori , până să facă otpustul și să se dezbrace răsărea soarele și așa, dimineața mergea în pădure, se bucura de natură și de prezența păsărelelor. Acolo toți lăudau și preamăreau pe Dumnezeu. S-a observat însă că în ultimii ani de viață, când părintele săvârșea Sfânta Liturghie mai greu și încheia cu mult după răsăritul soarelui , păsărelele se adunau în biserică.
La momentul Prefacerii Cinstitelor Daruri, când părintele rostea : Ale Tale dintr-un ale Tale…, toate păsărelele amuțeau, iar la : Mai ales pe Prea Sfânta Curata …, toate începeau să ciripească.
Blo GÂND 